Citiţi despre

Selfie in slujba pulsiunii de moarte

80 de ani

Conferinta de Psihologie Aplicata cu participare internationala “Discernamant / Capacitate de exercitiu – Evaluare si interventie psihologica vs. Diagnostic si tratament medical”

Arcadio

Rareori am mai văzut dezlănţuindu-se un asemenea torent de pasiuni ca cel care a însoţit proiectul de reformă a politicii europene în materie de date cu caracter personal. De partea apărării vieţii private on-line, ONG-urile şi asociaţiile de utilizatori Internet lipesc fotografii cu bărbaţi goi pe cărţi poştale, cu legenda cetăţeni expuşi, şi cer ca acestea să fie trimise masiv deputaţilor noştri europeni pentru a-i ţine departe de lobbyuri.

De partea opusă, cele mai puternice industrii din domeniul web, văitându-se care mai de care că nu au suficientă „flexibilitate” pentru a manipula datele personale ale milioanelor de utilizatori. La mijloc, arhivişti şi genealogişti se agită şi ei cum pot, temându-se că principiul dreptului la uitare ar pune în pericol memoria colectivă.

Fiindcă miza este importantă: reforma în curs de studiu este presupusă să înlocuiască directiva europeană care încadrează datele cu caracter personal, votată – cum este indicat de numele ei, 95/46/CE – în 1995. Peisajul digital s-a schimbat mult de atunci, şi mai ales a devenit caduc paragraful despre consimţământul neechivoc al indivizilor, care trebuie să condiţioneze colectarea datelor lor. Neechivoc, ce înseamnă asta?

Grupul de lucru al G29, care reuneşte reprezentanţi ai tuturor CNIL (Comisia Naţională pentru Informatică şi Libertăţi) europene, a lucrat pe această temă încă din 2011. Concluzie, acest cuvânt imprecis

este adeseori interpretat greşit sau pur şi simplu ignorat,

permiţând întreprinderilor orice fantezie imaginabilă: poate fi

o semnătură scrisă, sau o declaraţie orală, sau un comportament despre care se poate trage în mod rezonabil concluzia că implică un consimţământ.

G29 dă exemplul unui serviciu de telefonie oferind informaţii meteorologice despre oraşul de unde sună utilizatorii – fiindcă aceştia cunosc principiul de funcţionare al serviciului înainte de a forma numărul, şi fiindcă au sunat totuşi, se poate trage concluzia că sunt de acord pentru ca societatea să colecteze informaţii cu privire la locaţia lor. Consimţământul utilizatorilor s-a transformat încetul cu încetul în absenţă de refuz.

Reforma completă a directivei a fost deci concepută pentru a restitui cetăţenilor un control efectiv asupra datelor lor. Mai întâi introducând în sfârşit principiul dreptului la uitare atât de cerut în ultimii ani. Apoi, şi mai ales, organizând marele retur al cuvântului expres pe lângă consimţământ. Deja luat în considerare şi eliminat în 1995, acesta este repus pe masă pentru a descrie modul în care

persoana vizată acceptă, printr-o declaraţie sau un act pozitiv univoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate.

O pădure de “pop-up”

În practică, ar putea fi vorba de un mic pop-up, cum afişează deja browserele Firefox şi Chrome atunci când un site are nevoie să ne localizeze geografic. Putem alege atunci să permitem site-ului să colecteze această informaţie pentru vizita curentă, pentru toate vizitele viitoare… sau deloc-niciodată-n-viaţa-asta.

Ne putem imagina Facebook avertizându-ne că numărul de telefon mobil pe care tocmai i l-am încredinţat pentru întărirea securităţii contului [nostru] va putea fi transmis creatorilor Farmville. Visăm la bannere publicitare blocate pe „pauză”, aşteptând permisiunea noastră de a fi selectaţi pe tranşe de vârstă, sex, oraşul de reşedinţă şi mărci preferate de costume de baie.

Văleu! Atâtea pop-up-uri ar inunda şi în cele din urmă tulbura utilizatorii, se tem Facebook, Amazon, Microsoft, Google şi eBay, care se tem că acest consimţământ explicit sistematic şi

excesiv de constrângător şi de rigid

le va înfrâna capacitatea de a inova (deci nu pot inova cu acordul clienţilor lor?). Trupa voioasă a cerut cu atâta insistenţă deputaţilor să renunţe la consimţământul explicit încât textul votat de către Comisia libertăţi civile a Parlamentului European, pe 29 mai, integra o mulţime de amendamente uneori copiate cuvânt cu cuvânt după propunerile lobbyurilor…

Considerând că proiectul este prea constrângător pentru IMM-uri (şi prea vag, şi mult prea sensibil de altfel), deputaţii europeni tocmai au trimis textul pe tuşă, amânând restul dezbaterii pentru 2014. Între timp, giganţii de pe web vor avea timp să colecteze cât mai multe date cu caracter personal.