Va trebui odată amănunţită contradicţia inerentă tuturor celor trei mari profeţi ai secolului al douăzecilea. Vocile lor s-au auzit în veacul anterior, pentru primii doi… în ce măsură ecoul acestor voci va determina veacul în care am intrat nu ştim…

Este vorba despre Marx, Nietzsche, Freud.

– Karl Marx credea că poziţia noastră ideologică este determinată de apartenenţa socială. Prin urmare numai clasa care nu posedă nimic, cu excepţia forţei de muncă, va fi capabilă să transforme lumea, prin revoluţie. Şi totuşi, spune Marx, capitaliştii înşişi, seduşi de justiţia intrinsecă a doctrinei comuniste, vor sfârşi prin a se converti, vor ceda de bună voie proprietăţile lor.

– Friederich Nietzsche identifică caracterul nihilist al societăţilor care au pierdut credinţa în Dumnezeu. Omenirea, spune el, se îndreaptă spre o lume care a uitat valorile, sau, mai bine zis, consideră că singura valoare este o viaţă confortabilă… acest tip uman este numit de el “Ultimul om”.

Convingerea filosofului era că vocea lui puternică va fi capabilă să răstoarne această stare de fapt. El predica “Supraomul”, o fiinţă care să clădească un nou sistem de valori, bazat pe simpla preamărire a vieţii în toate dimensiunile ei, pe acceptarea multilateralităţii… el aştepta, chiar înainte să fi devenit psihotic, să aibă loc o revoluţie în Europa care să recunoască supremaţia doctrinei lui (prin asta nu se va fi dovedit mai excesiv decât Platon şi Confucius). Secolele de agonie ale religiei, instalarea treptată, dar solidă a nihilismului european vor atârna mai uşor, credea Nietzsche, decât anunţarea supraomului. Aşa grăit-a Zarathustra se va impune ca noua Biblie.

– Sigmund Freud nu credea, ca iluştrii lui precursori, că va produce o revoluţie socială, dar conta pe o transformare adâncă a mentalităţilor, prin psihanaliză. Cu toate acestea el compară conştiinţa cu un călăreţ care se chinuie să conducă un cal nărăvaş (inconştientul), fără să reuşească… dar călăreţul sfârşeşte prin a crede că armăsarul ascultă de ordinele lui, când, de fapt, acesta merge unde vrea el.

Acelaşi Freud a putut spune totuşi Wo Es war soll Ich Werden, adică: unde era sinele se va instaura eul. Vocaţia psihanalizei, contrar primei metafore (a calului nărăvaş) este de-a înfrânge inconştientul.

Cei trei profeţi pun un diagnostic corect, dar devin megalomani când propun un remediu.