De la stânga la dreapta: Ioana Georgescu, Simonetta Diena, Daniela Luca |
Prezentarea psihanalistului italian Simonetta Diena la a 5-a Conferinţă Internaţională de Psihanaliză de la Bucureşti mi s-a părut a avea două mize, dintre care una mărturisită la început şi nedezvoltată, iar cealaltă, mai clinică, constând în decuparea secvenţială a unui caz complicat (din câte mi s-a părut), în care o anume stare de somnolenţă puternică şi reverie a analistului a jucat un rol-cheie în aflarea unei soluţii de parcurs reale şi viabile.
Cazul lui Lucy a presupus inducerea, precum spuneam, a unei stări irezistibile de somnolenţă analistei (observ că astfel de situaţii… somnifere nu sunt deloc rare în vignettele psihanaliştilor), semnificând – într-o epică mai complexă – imersiunea psihanalistei împreună cu analizanda într-un mormânt, de unde urmează, apoi, să se elibereze. O experienţă necesară, obligatorie, pentru ca dificila analiză să progreseze, necesitate semnalată ca atare de pacientă, care se simte asigurată de faptul că analista se află împreună cu ea în acest mormânt.
Fireşte, în această situaţie te întrebi de obicei, ca analist, cum să… combaţi, responsabil, adormirea din timpul şedinţelor de terapie. Iată însă o situaţie în care aceasta nu trebuie combătută, pentru că, după o vorbă românească, odată cu apa murdară rişti să arunci şi copilul din albie. Situaţia a reprezentat în sine o condiţie, impusă, inconştient, de analizand. (Îmi vine în minte şi observaţia din aceeaşi seară, de la un atelier simultan, a psihanalistului britanic David Tuckett, cum că în astfel de situaţii este preferabil să te întrebi care este semnificaţia personală, ori ce anume a trezit în tine, ca analist, comportamentul analizandului – decât să consideri că o anume stare ţi-a fost „indusă” de acesta. Aşa cum o înţeleg eu: analizarea onestă a contratransferului mai degrabă decât acest shortcut economicos al presupusei „induceri” de către pacient a unei stări anume).
Discuţiile din acest atelier s-au grupat spontan în jurul cazului Lucy. Interesante. În ceea ce mă priveşte, aş fi preferat să aflu un pic mai mult despre atelierele (sau „laboratoarele”) de interpretare a viselor în grup susţinute de Simonetta Diena: care este dispozitivul, care e scopul şi care sunt rezultatele aşteptate (şi neaşteptate), cum se desfăşoară propriu-zis şi mai multe despre dinamica grupului.
Ceea ce am putut afla din prezentarea sa a fost premisa acestor ateliere, o afirmaţie a lui W. R. Bion:
Psihanaliza este un proces care se inventează pe parcurs.
Că atelierul vizează o utilitate clinică a viselor şi că există o parte introductivă teoretică în fiecare şedinţă (există prin urmare şi un schimb permanent între observaţia clinică şi consideraţiile teoretice?), iar apoi o „interpretare pe text” – pe „text oniric”, acesta fiind propus de un participant sau altul.
În atenţie aflându-se permanent ceea ce Freud a numit gândire onirică – în esenţă o organizare complexă de dorinţe şi defense, deghizate în vis.
Conceptele esenţiale ale teoriei freudiene privind visul sunt, în sinteza psihanalistei Simonetta Diena:
- Visul se leagă în general de un eveniment din timpul zilei – eveniment numit de Freud reziduu diurn.
- Producţia de vise este asigurată de activitatea onirică, care transformă latenţele onirice socotite inacceptabile pentru eu, fie şi în somn, în conţinut oniric manifest.
- Scopul activităţii onirice îl reprezintă îndeplinirea unor dorinţe altfel inacceptabile şi generatoare de conflict. Cum? Evident, o ştim de la Freud – prin deghizare, de unde un limbaj special, cel al viselor.
- Mecanismele de construire a visului sunt condensarea, deplasarea, reprezentarea indirectă, simbolismul. Deplasarea poate fi la nivelul valorilor psihice ori a sentimentelor şi a fantasmelor din diferite situaţii. Cât despre condensare, aceasta apare invariabil în vise şi datorită ei putem analiza complet un vis.
Ceva mai multe despre desfăşurarea propriu-zisă a atelierelor sau a laboratoarelor de interpretare a viselor am aflat din interviul acordat ulterior de Simonetta Diena – interviu pe care vă invit să-l urmăriţi, în versiune audio, peste aproximativ o săptămână.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.