Am vazut Concussion (2013, r. Stacie Passon) pentru ca sunt in cautarea unui film care sa discute inteligent si diferit moduri alternative a ne practica sexualitatea. Daca The Kids are All Right ma lasa rece, desi Julianne Moore si Annette Bening ma provoaca intotdeauna, am vrut sa vad un film care sa ma trateze ca pe un adult si sa imi vorbeasca inteligent despre riscurile care apar in relatiile de lunga durata.
De multe ori am senzatia cand vad un film prost cu oameni casatoriti ca sunt luat drept tampit. Casatoriile de obicei sunt lasate fie la indemna discursului conservator traditional, unde casatoria este virtuoasa si etica, fie sunt intelese in registrul aluziilor, sau al subintelesului, adica
draga, trebuie sa intelegi de ce s-au despartit astia doi.
De multe sunt confuz sa vad ce lumea pricepe despre casatorie si o arata aluziv prin sugestii. Casatoriile sunt vazute ca o parte privata a lumii noastre, unde e bine sa nu judeci. Daca incepi sa judeci, e bine sa pornesti de la problemele celebritatilor, care ne extaziaza de multe ori pentru problemele lor relationale. Pare putin amenintator sa discuti despre cuplul Pitt-Jolie, dar devine infricosator sa intelegi cum institutia casatoriei este problematica in sine si cum produce probleme (si delicii) distincte.
Una din cheile pentru a intelege problemele unei institutii cum e casatoria este ca produce asteptari care se bat cap in cap. Pe de o parte, ea trebuie sa fie un adapost, un culcus, o aparare in fata unei lumi dificile. Copiii si deliciile care vin din paternitate si maternitate sunt vazuti ca un element in casatoria ca adapost. Dar casatoria trebuie sa functioneze pe o baza de atractie sexuala, care deriva din conflict, provocare, tensiune si pericol. Casatoria ca atractie inseamna a nu avea acces complet la intimitatea celuilalt, a fi respins din cand in cand si a dori apropiere si distanta fata de celalat.
Concussion spune povestea unei casatorii ratate, si parte din esec provine din greutatea de mentine cele doua componente ale casatoriei in echilibru. Dar esecul institutiei ca atare nu trebuie sa ne deprime, cat sa ne faca sa gandim cum sa fim mai liberi si sa ne traim viata mai curajos. Esecul unei institutii cum e casatoria, in anumite cazuri, poate sa duca la noi forme de a ne relationa cu ceilalti.
Doua femei intr-un joc al seductiei maritale
Concussion nu este un film care sa vorbeasca despre potentialul lui ce se intampla cand suntem mai putini obsedati de casatorie.
El nu vorbeste entuziast despre sexualitatile alternative, ci e mai degraba trist si poate pesimist. El nu duce, de pilda, la ceea ce Foucault numea intr-un din interviurile sale dinainte de a muri un activism pesimist, care sa porneasca de la ideea ca totul e periculos, si de aici si sansa noastra sa fim liberi.
Daca Concussion nu respira un aer queer pozitiv, el face in acelasi timp o descriere puternica a suburbiei americane si a placerii care se poate gasi in transgresiunea limitelor ei. In film avem o casatorie intre doua femei, una avocat si workohoolica si cealalta artista si in cautare de placere. Cele doua femei par sa functioneze bine in modulul casatoriei-adapost, care ofera culcus in fata riscurile lui a trai si de a avea copii. Cele doua administreaza o relatie care prespune copii, vizite la doctor, vizite la scoala, atentie si grija, dar se descurca rau in casatoria-atractie. De fapt, partenera avocat a pierdut ceva important, si anume o dorinta de a te descoperi, de a fi vulnerabil, de a risca sa fii refuzat. Cealalta femeie initiaza pe cont propriu practici care o fac sa se simta dorita si vitala sexual. Devine „prostituata” pentru femei, si isi alege clientele cu atentie.
Modelul separarii intre cele doua elemente ale casatoriei – intre adapost si atractie – are insa problemele lui. Avocata pare sa accepte ca partenera ei are o viata intima diferita si tacit accepta aranjamentul. Insa acceptarea aranjamentului nu duce la o relatie mai buna, mai vitala intre cele doua femei, pentru ca ceva lipseste in relatia lor. Alter-ego-ul de prostituata o face pe una din partenere sa fie mai libera si sa fie implicata in practici care o sa fie mai vitala. Dar un punct inchis, un punct traumatic al relatiei intre cele doua femei ramane neatins.
Concussion nu este nici un manifest LGBT pentru eliberare sexuala, si nici o poveste trista in care homosexualii sunt martiri sau devin victimele noastre pentru care merita sa ne batem. El este un film care pune intrebari serioase legate de viata noastra intima si de posibilitatea de a fi mai liberi. El nu ne ofera o harta pentru a intelege cum trebuie sa fim. Dar ne sugereaza ca putem sa fim mai putin atasati de o identitate (sotie, heterosexual, homosexual, mama) si cum prin anumite practici ne putem elabora o subiectivitate mai vitala.
Concussion ne spune deschis ca exista pericole in a naviga cele doua modele de casatorie. Dar daca stim mai bine la ce ne putem astepta, poate reusim sa fim mai bine pregatiti cand ne izbim de pericolele care sunt infasurate in lucruri nespuse. Putem sa fim luptatorii care cu picioarele bine infipte in pamant, cu un echipament mai puternic, ce stiu care sunt riscurile jocurilor de putere. Odata ce jocurile de putere sunt expuse, si facute vizibile, putem sa incepem sa ne traim viata mai liber.
Bogdan Popa
este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. A publicat lucrări despre istoria gândirii politice, feminism, queer theory şi psihanaliză relaţională.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Ma intreb, Bogdane, daca nu cumva ideea asta cu sexualitatea care e prin definitie conflictuala nu te tine prizonier. Parca te-ar subjuga…