Toţi profeţii modernităţii, Marx, Nietzsche, Freud, proclamă neputinţa raţiunii în faţa pulsiunilor… toţi scontează pe forţa argumentelor lor, adică pe raţiune, pentru a inversa situaţia.
Nici unul nu a reuşit să-şi realizeze programul, dar fiecare a reuşit ceva… toţi au pus o pecete de neşters pe epoca lor.
Comunismul, irealizabil, a eşuat (acolo unde nu s-a transformat în contrariul lui, ca în China, sau într-un despotism absurd, ca în Coreea de Nord)… dar, eşuând, a făcut miliarde de adepţi, a ucis zeci de milioane de oameni… a dat naştere unor speculaţii ideologice imense, a provocat controverse fără limite…
Nietzsche, printr-un abuz evident, a fost considerat de nazişti un precursor. Dar trebuie recunoscut că abuzul este în stare născândă în chiar textul nietzscheean. Nu avem distanţa necesară pentru a judeca opera nietzscheeană, dar suntem în măsură să spunem că în raniţa “bestiilor blonde” se ascundeau câteva exemplare din Zarathustra, citite de-a curmezişul… totuşi, chiar în afara unei lecturi abuzive precum cea a naziştilor, Nietzsche rămâne profetul Dreptei.
Freud a promovat o revoluţie în moravuri greu de apreciat, asociată cu societăţile liberale (socialismul sovietic l-a adoptat într-o primă fază, apoi l-a respins)… dar toată gândirea freudiană e impregnată de o gândire “economică”… psihicul însuşi este gândit în temeni de “investiţii”. Freud rămâne profetul discret, dar extralucid al liberalismului. Totuşi, psihanaliza intră în criză din pricina complicaţiei ei intrinseci; omenirea caută idei simple, azi mai mult decât oricând.
Rezultă că mesajele eronate, contradictorii, paradoxale ale profeţilor au un impact colosal, deşi nu cel scontat. Valoarea unui gânditor nu poate fi judecată după soluţia pe care o propune, ci după vigoarea reacţiei pe care o produce. Prin fervoarea pe care a produs-o, dar şi prin tenacitatea cu care i s-a rezistat.
Dar oricine emite o idee trebuie să fie conştient că
ideile fac să curgă sânge.
Între lumea ideilor şi trupurile torturate există o cale, veşnic umblată.
Puterea ideilor este imensă, dar ele nu lovesc acolo unde au fost ţintite.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: http://www.mentesalternas.com/2013/10/los-maestros-de-la-sospecha.html
Foto:
cum poate cineva care proclama depasirea moralei (in sensul de atitudine existentiala) sa poate fi numit "profetul Dreptei" – o dreapta caracterizata printr-un conservatorism ce are ca si nucleu o permanenta diferentiere a elementelor sociale pe baze etice? daca pana acum v-am citit articolele si analizele pentru ca aduc un ceva mai ''altfel'' de data asta ma vad nevoit sa va atrag atentia ca nu faceti decat sa perpetuati o pre-judecata cat se poate de nefondata.
Un articol foarte foarte slab in care autorul nu poate sa vada dincolo de aceasta paradigma in care se situeaza. Pe de-o parte, da, ideile fac sa curga sange, insa ideile sunt si cele care au ajutat la progresul democratic al societatii in ultimii 200 de ani. Sa fi atat de respingator fata de conceptul unei 'idei' reprezinta capcana in care este prins autorul. El insusi are o idee: acea ca ideile sunt daunatoare, astfel apelul lui, dupa propria sa logica, ar trebui sa cauzeze la fel de mult sange ca alte idei. Aceasta este capcana metafizica pozitivista in care se afla 90-95% din oamenii de 'stiinta' din mediul academic European si American.
Sa critici ororile comunismului este foarte corect insa nu poti sa nu critici si ororile capitalismului, formulate in 'idei' de Adam Smith, Friedman si multi altii. In orice caz, nu toate ideile au neaparat un deznodamant sangeros, pot intr-adevar sa aiba, dar lupta democratica pacifista din India pana in Africa de Sud nu au cauzat sange, ci chiar au salvat sange. Naivitatea autorului este incredibila si in plus, aceasta critica tipica la adresa anumitor evenimente istorice prin apelul impotriva folosirea violentei ca fiind elementul principal pentru care o idee este proasta arata incapacitatea noastra de a percepe istoria. Ar fi trebuit francezii la revolutia franceza sa nu fi raspuns prin lupta la incercarile vechiului regim de a inabusi revolta? Violenta in sec. 21 in foarte multe parti ale lumii trebuie condamnata insa una este ce are sens ptr anul 2013 si alta este ce s-a intamplat si ce s-ar fi putut intampla in secolul trecut. Ar fi trebuit nord-vietnamezii sa nu reziste prin forta invaziei Americane in Vietnam? Ar fi trebuit americanii sa nu reziste prin forta in fata britanicilor cand si-au dobandit independenta? fiecare eveniment in istorie a avut caracteristicile sale si noi in 2013 ar trebui sa fim un pic mai putin snobi cand condamnam totul dupa principile noastre liberale pacifiste. Nu ai fi avut un Mandela fara lupta in forta a lui Steve Biko, nu ai fi avut un Ghandi fara rezisenta de peste a 200 de ani a indienilor ce erau opresati. Exista interpretari si evenimente. Nietzsche nu era fascist, era anti-semit, si are sens din f multe puncte de vedere faptul ca a fost interpretat mai mult de grupari fasciste decat altele insa si el a avut o contributie importanta in dezvoltarea filozofiei moderne. Ar mai fi foarte multe de spus. Ii recomand autorului sa citeasca Jacques Lacan, ptr ca nu pare sa-l inteleaga pe Freud si nici pe Marx. Succes in continuare!
Vlad
Nu-mi revine mie sa raspund – totusi, cateva lapidare observatii cred ca trebuie facute.
Mi se pare ca procedati la generalizari si ca deduceti raporturi de necesitate care nu exista in textul de mai sus, dar pe care le acuzati, sofistic, ca si cum ar fi. Cititi, totusi, si sub titlu.
Pe ansamblu, desi orice idee este, fireste, discutabila, nu cred ca intelegeti prea bine specia intuitiva a eseului, care de la Montaigne incoace nu s-a constituit niciodata intr-o demonstratie.
Poate fi uneori oportun sa recomanzi o bibliografie, oricui, dar "recomandarile" si "urarile de succes" pe care i le faceti superior "naivului" Ion Vianu mi se par de o suficienta… naiva.
De acord, altfel, cu privire la "ororile capitalismului". Poate ca autorul le va aborda intr-un viitor microeseu, daca se va simti inspirat.
@Vlad o curiozitaet, iertare pt mica intrebare: tu cat freud, cat marx si cat lacan ai citit ?
nu te intreb retoric , astept rasp. si poate trecem si de wiki level info show
mary
a propos, intre adam smith si friedman mai erau neshte baieti… sau i ai trecut la si multi altii ? 🙂
As vrea sa discut o probl cu articolul – Cred ca trebuie sa aratati frumos si status quo-ul pe care acesti ganditori inovatori incercau sa il influenteze. Contextul acesta e f important si pentru incercarile de realizare practica a ideilor lor. In povestirea aceasta trebuie mentionat sangele care curgea inainte ca oameni influentati de ei sa rastoarne sisteme. Nu imi place echivalarea Marx, Freud si Nietzsche. Nu stiu de ce nu i-ati pus si pe Heiddegger si Benjamin, Wittgenstein si Jung sa faceti o mare ciorba intelectuala de toate culorile. Desi si acestia au avut idei mari care au penetrat profund, in unele cazuri nu a curs sange.
Si de asemenea ce fel de miscari a facut status quo-ul in a limita incercarile de rasturnare culturala si a discredita idei critice. Un exemplu practic e Franta unde inainte de revolutie a fost un sistem cam rau, cu puterea in mainile monarhului. Revolutionarii au schimbat asta, dar s-au confruntat cu cateva razboaie in care multe monarhii incercau sa limiteze si sa deturneze evenimentele din Franta. In Rusia am impresia ca s-a intamplat ceva similar. Rev. de la 1848 au fost oprite peste tot in Europa si a curs mult sange.
E o idee buna articolul dvs pe un forum ca acesta, permite niste raspunsuri critice la un argument atat de comun ca al tau.
Exista o dreapta moralizatoare dar si una care a lichidat morala.
…
Fireste nu am spus ca toate ideile fac sa curga sange… Cred insa ca cine emite idei trebuie sa tina seama de consecintele lor FIZICE
Acest Carnet se adreseaza celor care nu au citit din doasca n doasca pe Marx, Freud, Nietzsche , Lacan … dvs suneti, evident, dispensat
Ion Vianu