Cunostinte, relatii, aliati, prieteni

In viață trecem pe lângă o mulțime de oameni. Despre cei mai mulți nu știm, nu vom ști nimic. Despre câțiva ajungem să avem unele date, fie indirect, prin spusele altora, fie direct, fiindcă ajungem să stăm de vorbă cu ei. Dintre cei despre care știm câte ceva (poate chiar foarte multe) termenul de „cunoștințe” se aplică doar acelora care știu și ei ceva despre noi. Reciprocitatea este o notă a definiției cunoștințelor.

O „relație” este o cunoștiință care se dezvoltă organic, în jurul unui interes comun, al unei afinități, al unei activități, al unui serviciu primit sau făcut cuiva. Un client (comercial, medical, etc.) este o relație. Dar și participarea la un cerc comun, la o asociație filantropică sau cetățenească etc. sunt relații.

Putem să știm mai puține despre o relație decât despre o cunoștință… dar implicarea organică există deplin numai în relație, în timp ce cunoștința nu o presupune.

„Alianțele” sunt relații sinergice. Scopul comun caracterizează relația de alianță. Prin definiție, alianța este trecătoare, dar „trecătorul” poate fi de lungă durată. Pentru a funcționa alianța trebuie să se întemeieze pe o cunoaștere destul de aprofundată a celuilalt. Altfel este amenințată cu scufundarea.

Ce este un „prieten„? Prietenia presupune durata legăturii, dar durata numai nu o poate defini. Este durabilă, nu este neapărat „veșnică”. S-a spus totul despre prietenie, s-a vorbit despre prietenie ca despre o afinitate inexplicabilă. Există o mistică a prieteniei romantice etc. Pentru mine, prietenia este o legătură între doi oameni care cresc împreună. Pentru mine creșterea nu se oprește niciodată. A te opri în evoluție în decursul vieții este ca și cum te-ai avorta pe tine însuți. Prietenia este forma de legătură interumană prin care fiecare, reciproc, simultan, este mentorul și altoiul celuilalt.

Nu fără dreptate se spune că cele mai adânci prietenii se leagă în copilărie și în adolescență. Prietenii participă la un proiect care nu este numai de viață, ci și de o viață. Dar prietenia se poate naște și mai târziu.

Există, pe de altă parte, o oră târzie a vieții orientată către sfârșitul ei. Atunci nu mai apar noi prieteni. Cei vechi pot doar să se însoțească „în ultima etapă a creșterii”, moartea (E. Kübler-Ross).

Foto: http://journals.worldnomads.com/manoel_ferreira/photo/25246/705279/Morocco/In-a-lost-corner-in-Marrakesh-old-friends-meet-for-a-quick-chat#axzz2oOmKzv2P, http://photo.net/photodb/photo?photo_id=12831532