Primul model de interacțiune umană al unui bebeluș se construiește în relație cu mama sa. Copilul, în primele luni de viață, își privește mama și anticipează imaginar perceperea unității sale corporale care, în acest moment, îi lipsește în mod obiectiv. El se identifică cu această imagine pe care o privește, cea a mamei sale. Așa se pun bazele constituirii Eului, în faza de dezvoltare pe care Lacan a numit-o stadiul oglinzii. În același timp, mama transmite și proiectează asupra copilului ei propriile aspirații, dorințe, datorii inconștiente. Bagajul inconștient al unei mame pus asupra bebelușului are implicații multiple. Unele mame sunt excesiv de protective cu copilul lor, altele, dimpotrivă, sunt distante și absente din punct de vedere afectiv.
Despre astfel de legături inconștiente dintre mamă și copil vorbesc, într-o manieră vizuală, lucrările artistei de origine rusă Anna Radchenko, lucrări care reprezintă un bun studiu pentru psihologia copilului. Seria ei de fotografii intitulată ”Dragostea mamei – cealaltă latură” dezvăluie aspecte dificile și generatoare de confuzie ale hiperprotecției materne, pe de-o parte, și implicațiile traumatice asupra copiilor care se simt neglijați și abandonați de mamele lor, pe de alta. Astfel, Anna Radchenko reușește să arate o latură mai ascunsă, mai greu accesibilă a ceea ce se numește dragoste maternă.
Fotografiile pot crea sentimente de ambiguitate, de dispreț sau chiar de revoltă.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
foarte interesante foto…. m.au pus pe ganduri!
interesant. si mi-a pus o intrebare pe care ti-o adresez, pornind de la fraza: "Unele mame sunt excesiv de protective cu copilul lor, altele, dimpotrivă, sunt distante și absente din punct de vedere afectiv." – astea doua se exclud?
@d: Nu inteleg intrebarea, reformulati?
o mama excesiv de protectiva cu una absenta si distanta, astea se exclud? nu pot fi aceeasi persoana?
(sper ca acum e clar)
d.
Cred ca pot fi integrate in aceeasi persoana: protectia excesiva poate masca teama de abandon.
Probabil, d., ca o mama care functioneaza clivat poate fi si una si cealalta.
Oare cine isi asuma rolul mamei in cuplurile LGBT care adopta copii si cum ar arata aceste fotografii?
Sunt de acord cu voi trei (mi se pare ca spuneti acelasi lucru) ca hiperprotectia poate sa ascunda de fapt absenta/distantare afectiva (adica nu neaparat intruzivitate, excesiva apropiere) iar drept urmare, copilul hiperprotejat sa se simta neglijat si abandonat.
Precizari suplimentare:
Apropiere/indepartare/prezenta/absenta emotionala sunt metafore preluate de psihologi din etologie. Metaforele, desigur, sunt foarte bune pentru a descrie aspecte ce nu sunt vizibile ci sunt deduse.
Hiperprotectia, abuzul, abandonul, neglijarea nu sunt metafore. Sunt termeni prin care se formuleaza o concluzie psihologica.
Exista nivele de analiza psihologica in care intra metafora si altele in care nu intra.
Un nivel este descrierea comportamentului manifest al subiectilor, adica ceea ce vedem ca fac oamenii (training-urile de observare a diadei mama – bebe sunt un bun exemplu de cum observam si descriem comportamentul manifest). E foarte greu sa observi si sa descrii acest nivel pentru ca trebuie sa faci diferenta intre ceea ce vezi ca face omul si ceea ce interpretezi tu ca face el. De multe ori avem tendinta sa asumam o anumita interpretare si sa o emitem ca si cum ea descrie in mod obiectiv “ce face” acel om.
Diagnosticul psihologic (care nu este decat o ipoteza foarte bine intemeiata) e un alt nivel. Nici aici nu intra metafora.
Iar un al treilea ar fi descrierea etiologiei (ipoteze mai variate care pot fi si contradictorii). Este nivelul cel mai indepartat de concret, adica mai putin palpabil, verificabil. Aici pot sa bag metafora inclusiv in raportul psihologic pentru ca incerc sa descriu cat mai sugestiv si inteligibil subiectul sau aspectul sau “furtuna” emotionala la care ma refer.
Sa luam un exemplu:
– comportament manifest: vedem ca mama il sterge la fund pe un copil de sase ani normal dezvoltat
– concluzie diagnostica: mama e hiperprotectiva
– posibile cauze: are nevoie sa fie in contact intim cu corpul copilului, l-ar abandona si se teme de asta, ii plac mai mult bebelusii, se teme de fecale, ii plac fecalele etc.
Orice adult (indiferent de identitatea de gen, orientarea sexuala, constitutia biologica etc.) poate indeplini rol matern daca nu a fost crescut in padure de catre animale (glumesc dar vorbesc si serios) 🙂 deci, cu conditia ca cineva in viata lui sa fi indeplinit acest rol.
protectia excesiva mascheaza (in sensul de a ascunde de privitori) abandonul, nu " teama" de abandon.
distanta, absenta, abandoneaza fara masca, aparent, dar acopera, probabil, deposedarea ei, incit e hiperprotectiva cu ea insasi ca sa nu fie abandonata.
deci cele doua sint una si aceeasi persoana – asa imi pare
d.