Note despre nuditate

Nuditatea asiatică este graţioasă, uşoară, copilăroasă, uşurată de povara păcatului originar. Ea se oferă dorinţei, nu vinei. Nuditatea albilor este cupidă sau bovină, uneori ambele. Naturaleţea prevalează în raport cu impudoarea. Ea se exhibă câteodată un pic prea generos pentru a nu trezi o suspiciune de fraudă. Ea nu s-a desprins de vulgaritate. Nu este o obişnuinţă a corpului, ci este afişarea lui, mai puţin în Europa de Nord, nu-i aşa David Hamilton? Nuditatea africană pare într-atât de naturală, încât trece aproape neobservată. Ea se oferă pentru ceea ce este, nici mai mult, nici mai puţin. Uneori mă întreb dacă ea nu îşi face cumva doliul originilor sale.

Nimic nu este mai puţin impudic ca un corp gol. Impudică este, dimpotrivă, pudoarea făţarnică a ipocriţilor. Dacă prefer nuditatea unei tinere asiatice oricărei alteia, este pentru că îmi promite ceea ce numai ea este în stare să îmi dea. Dar ea nu ştie. Îmi închipui că ea vrea să afle asta împreună cu mine. Mă înşel, bineînţeles. Nu am nimic să o învăţ. Doar să o contemplu. Ceea ce se întâmplă apoi nu depinde nici de ea, nici de mine. Circumstanţele sunt cele care decid. Ele mi-au fost adesea favorabile, doar pentru a mă face să tânjesc după ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunt, ca să zic aşa, precum Woody Allen: prima dată când am văzut o fată goală am crezut că e o greşeală. Mi-am dat seama până la urmă că e o greşeală larg răspândită. Şi că instrucţiunile de utilizare erau mai complicate decât aş fi crezut. Dar o muncă încăpăţânată învinge întotdeauna (labor improbus omnia vincit, aşa cum am învăţat în liceu). La fel stau lucrurile şi în sex, şi în privinţa a tot ce dă valoare existenţei: odată scopul atins, simţim o uşoară amărăciune temperată de satisfacţia plăcerii pe care credem că am împărtăşit-o cu o fiinţă despre care speram că nu e ca nici una alta şi care ni se dezvăluie apoi de o banalitate la fel de atroce ca oricare alta.