Omul generic are nevoie de certitudine. Spiritul critic, dimpotrivă, respinge certitudinea. Desigur, în natură găsim exemple de organizare care sugerează intervenţia unei puteri geniale, supra-umane, dar accesibile cunoaşterii umane: tabloul periodic al elementelor, codul genetic şi mai ales proprietăţile numerelor reale. În societate însă legitatea este mult mai vagă. Şi mai ales este cu neputinţă să surprinzi ceea ce în lumea oamenilor este în mişcare… din interior este imposibil să înţelegi legea sistemului căruia îi aparţii, altfel decât într-un chip vag şi general.

Accesul la cultură trece, prin forţa lucrurilor, la un anumit respect faţă de cultură. Unul dintre efectele nedorite ale acestui respect este convingerea unor inşi că ar poseda uneltele pentru a înţelege lumea, parcursă de contradicţii… Multă lume presupune că lumea este un sistem coerent şi vrea să pătrundă cheia sistemului. Această aspiraţie este moderată, în setea ei, de spiritul critic. Spiritul critic, din păcate, nu se predă în licee… în lipsa lui, omul dobândeşte ceea ce este mai primejdios pentru el, dar şi pentru ceilalţi oameni: certitudini.

Posesorii certitudinii cred că există o forţă absolută, centralizată care domină mersul societăţilor: aşa cum Universul este dominat de atracţia universală, societatea umană ar fi guvernată de o forţă dominantă. Această convingere procură, celui care a înţeles, un sentimentul de satisfacţie şi oferă o bază raţională dezvoltării resentimentului. Gândirea sistematică ajunge să genereze cele mai mari aberaţii. Astfel, Adolf Hitler este părtaş al complotului evreiesc universal, etc.

Nimic nu este mai departe de realitatea socială decât viziunea unei societăţi secrete care dictează istoria. Istoria este teatrul în care contradicţiile constituie partea principală a scenariului. Chiar dacă influenţa grupărilor care aspiră la conducerea Lumii (Bilderberg, Trilaterala) există, ea nu se poate ridica dincolo de aceea a unui club select.

Citiţi despre

Ce este şi de ce e important să ne opunem ACTA

Veti putea asculta la „Dosarele PSI”

Nu vă sinucideţi (continuare şi final)

Conflictele, războiul extern şi civil, revoluţiile şi răscoalele, formele diverse ale terorismului şi ale fanatismului insufleţesc istoria. Aceste mişcări puternice ale masei pot fi deturnate în profitul unora, dar rezultatul este mereu incert. Efortul de-a orienta istoria într-un sens raţional se frânge în faţa aspiraţiilor diverse.