Îmbătrânesc – oh, Doamne, dar deja ştiţi asta. E îngrozitor pentru că sunt, într-un sens, în sensul bun, o persoană patologică, adică de multă vreme mă port de parcă aş fi încă tânăr, ca şi cum am tot viitorul înainte. Nu am fost niciodată, cum se spune, o persoană matură şi normală. Şi, deodată, tot pretinzâd că aş fi tânăr, mi-am dat seama că „Oh, Doamne, am cincizeci de ani şi mai bine, am acum şaizeci de ani etc.” Urăsc chestia asta.
Sunt acum ca femeia din anecdotă care şi-a sărbătorit cea de a 39-a aniversare cinci ani la rând. Mi-am dat seama deodată că nu mai pot crede că am tot timpul să dau marea operă. Dacă nu fac acum ce-mi doresc cu adevărat, nu voi mai face niciodată, clar.
Sursă: In Their Own Words, înregistrare în studioul Big Think
Foto: http://o.onionstatic.com/images/17/17254/original/700.jpg?5396
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.