Stapanii sexului / Masters of Sex

Am inceput sa vad, curios, serialul de pe Showtime despre doi cercetatori din anii ’60, Bill Masters si Virginia Johnson, care au schimbat anumite perceptii despre excitatia sexuala si orgasm. De pilda ei au atacat teoria ca exista un orgasm mai profund la femei, cel vaginal, si au aratat ca femeile au orgasm multiplu, strans legat de clitoris.

Serialul vrea sa spuna povestea celor doi, care au scris nu numai studii academice, dar au avut si o aventura romantica si sexuala. Masters of Sex vine pe valul interesului creat de Mad Men in randurile publicului american si de o nevoie nostalgica, dar si inovatoare, de a regandi sexualitatea si relatiile de putere intre barbati si femei in anii ’60.

Bill Masters este un doctor realizat la Universitatea Washington din Saint Louis care incepe sa fie din ce in ce mai interest de studiul sexualitatii umane. Desi i se pune multe piedici, el capata sustinerea universitatii sa faca un studiu despre raspunsurile sexuale in corpul uman. Masters e reprezentat in film ca reactionand la o hegemonie a psihanalizei in anii ’60 in Statele Unite, care nu se baza pe o cercetare empirica a sexualitatii. El este infatisat ca un cercetator indraznet care se lupta cu puritanismul epocii si care este indeajuns de indemanatic sa incalce regulile din spitalul unde lucreaza, fara sa fie prins. Pentru ca are o relatie privilegiata cu prodecanul universitatii, el reuseste sa aiba finantare si sustinere pentru studiul lui despre sexualitate. La un moment dat, pentru ca studiul este interzis, incepe sa studieze orgasmele femeilor intr-un bordel si organizeaza experimente sexuale in care subiectii sunt anonimi. Masters nu are scrupule, isi santajeaza seful sa obtina ceea ce vrea si este dominat de o nevoie obsesiva de a descoperi secretele sexualitatii umane. Ca un nerd cu o parte intunecata seducatoare, Masters este un barbat obsedat de munca lui stiintifica si de o curiozitate sexuala flamanda.

Serialul nu este neaparat erotic prin continutul lui, desi scenele in care corpurile umane sunt active sexual sunt excitante. Pentru ca se bazeaza pe o carte buna despre cei doi cercetatori, Masters of Sex isi propune sa ofere o privire bine documentata de istorie sociala si de istoria stiintei sexualitatii. El vrea sa fie informativ fara sa propuna, ca Games of Thrones, de pilda, o exploatare directa si salbatica a voyeurism-ului inerent in spectator.

In Games of Thrones sexul este senzational si voit pervers, in timp ce in Masters of Sex este clinic si mai tot timpul justificat de cauza buna a progresului stiintific.

Daca Games of Thrones iti da senzatia ca sexul de pe ecran te pune in pozitia unui copil care citeste prima data un roman erotic, in Masters of Sex sexul este iluminist si induce sentimentul eliberarii sexuale de conventii rigide.

Ca in Mad Men, serialul are o perspectiva feminista foarte puternica si isi propune sa ofere o descriere adecvata a dominatiei masculine si inferioritatii sociale a femeilor in anii ‘60 in Statele Unite. Masters o angajeaza pe Virginia Johnson ca pe secretara, o foloseste pentru toate nevoile personale si ii sugereaza ca si-ar pierde slujba daca nu ar participa la studiu (adica daca nu ar face sex cu el). Serialul nu isi idealizeaza eroii barbati si spune direct povestea relatiei intime dintre Masters si Johnson. Ceea ce face el, doctorul, cu secretara este un caz direct de hartuire sexuala.

Perspectiva feminista este, cred eu, subminata de o idealizare a personajelor feminine, care, spre deosebire de barbati, nu au o parte intunecata atat de puternica. Virginia Johnson este infatisata ca o femeie puternica, cu doi copii, divortata, care stie ca trebuie sa isi protejeze slujba oricum si care stie sa traseze clar diferenta dintre sex si iubire. Ea spune ca isi iubeste copii si stie ca sexul (cu seful, de pilda) e intotdeauna diferit de iubire. Barbatii din serial sunt fascinati de independenta sexuala a Virginiei si sunt puternic atrasi de ea. Dar Virginia nu este singura care este o femeie puternica si eliberata de conventii, cat si alte personaje feminine care isi descopera gradual sexualitatea si forta intelectuala. Barbatii, fie ei Masters, fie prodecanul, au secrete si sunt rusinosi, in timp de ce femeile sunt aproape tot timpul independente si puternice.

Scena de deschidere din episodul 6, „Brave New World”, vrea sa ne indice tocmai independenta noua a femeilor, capturata in special de personalitatea Virginiei Johnson. Episodul incepe cu imagini de arhiva ale lui Freud care spune ca orgasmul matur este cel vaginal si nu cel clitoridian. Apoi, imaginea se muta in anii ’60 la o conferinta in care Anna Freud, de data asta jucata de o actrita, nu are raspunsuri adecvate intrebarii Virginiei Johnson, care o provoaca sa accepte ca teoria parintelui psihanalizei nu se bazeaza pe cercetarea stiintifica cu date empirice ale anilor ’60. Evident, Virginia Johnson are dreptate, si provocarea serialului este de a intelege ca studiul celor doi cercetatori se baza pe un anumit freudianism legat de sexualitate, dar cu modificari serioase legate de metodologie.

Scena in care Virginia Johnson o provoaca pe Anna Freud este o scena din care noi invatam ca exista un tip nou de femeie, independenta si puternica, care isi afirma direct drepturile legate de egalitatea cu barbatii. Dar egalitatea declamata de Johnson nu este doar un gest care ne indica independenta ei sexuala, cat si problemele legate de statutul ei in Universitate. Johnson, fara diploma universitara, este pana la urma angajata de Masters ca asistent de cercetare la proiect, pentru ca este extrem de capabila si de inteligenta. Dar ea este in acelasi timp indeajuns de vulnerabila pentru a accepta sa faca sex pentru progresul stiintei. Independenta ei este astfel subminata de diferite tactici de supravietuire in sistem.

Problema serioasa pentru mine in Masters of Sex este ca femeile sunt intotdeauna puternice si independente, fara a avea partea misterioasa a barbatilor care provine din curiozitatea lor sexuala si obsesiile legate de putere si succes. Sper ca serialul sa ma contrazica si sa vad mai multa complexitate in personajele feminine.