Atunci când rostim expresia „tulburare obsesiv-compulsivă” ne gândim la o afecţiune psihică, la o stare patologică a individului care suferă de această boală. De asemenea, ne gândim la impulsul necesar şi repetat al cuiva de a iniţia o acţiune ritualică, cu scopul de a obţine senzaţia de plăcere şi un efect de liniştire. Artista Zina Nicole Lahr a plecat de la această clasică definiţie a tulburării obesiv-compulsive şi a modificat-o, astfel încât rezultatul a comunicat însăşi expresia creaţiei sale artistice. Ea a numit procesul propriu de creaţie „tulburare creativ-compulsivă„.
În clipul de mai jos, Lahr povesteşte despre dorinţa sa insaţiabilă de a crea, de a construi, de a aduce la viaţă obiecte neînsufleţite şi de a le da un sens şi o trebuinţă artistice. Poate fi numit, prin urmare, procesul creativ unul compulsiv? Artista crede că da. Este această compulsie o tulburare? Eu cred că nu. Ceea ce presupune creaţie şi creativitate depăşeşte sfera patologicului.
Alexa, mi se pare ca artista se vede bine pe sine.
Ai vazut oameni echilibrati si multumiti de sine care sa arda de nerabdare sa creeze? Eu nu. Ce ne-am face fara nelinistitii de artisti?