Sâmbătă, 1 februarie 2014, de la ora 19.00, la Tramvaiul 26 (str. Cercului nr. 6, Bucureşti), va avea loc vernisajul expoziţiei de singular art, The Spirit of the Body, semnată de Laurenţiu Z. Invitatul evenimentului, care va vorbi despre fenomenul artistic reunit sub acest nume, este Laurenţiu Dimişcă. Aflat la a doua expoziţie personală, Laurenţiu Z. (Laurenţiu Zloteanu) vine în faţa publicului cu o expoziţie de desene încărcate de erotism şi tensiune sexuală. Curator: Dorina Cioplea.
Laurenţiu Z. este un artist tânăr, foarte tânăr chiar, în special prin prisma prospeţimii şi inocenţei nealterate cu care priveşte lumea înconjurătoare. Când societatea îi spune că latura sexuală a omului este un subiect tabu, iar nuditatea (foarte prezentă peste tot) nu poate să fie decât vulgară, el vine şi spune NU! Cu încăpăţânarea unui copil care nu vrea să vadă lucrurile prin prisma experienţei altora, ci vrea să le descopere el singur, neîncărcat de preconcepţii şi valorizări. Sigur, în argumentul său îi ia ca ”aliaţi” pe Freud şi Jung, dar demersul său vine din nevoia personală de a restabili naturaleţea şi frumuseţea sexualităţii. Nu de mult ieşit din adolescenţă, Laurenţiu Z. se descoperă atât ca artist cât şi ca om, ca tânăr bărbat, iar sexualitatea este o latură foarte importantă şi bună de exploatat.
Scara de valorizări impusă de societate naşte comportamente sexuale extreme. Fie vorbim de o sexualitate inhibată care ajunge să refuleze ulterior în practici deviante, fie de un libertinism de asemenea exagerat, care corupe erotismul şi îl transformă într-un act animalic. Laurenţiu Z. vrea să atragă atenţia asupra frumuseţii şi naturaleţii corpului omului ca fiinţă sexuală, cu dorinţe şi plăceri, în care spiritul şi trupul sunt într-o conexiune perfectă.
Desenele lui Laurenţiu Z. abundă de organe sexuale reprezentate în culori violente şi tuşe zvârcolite, iar corpurile fără chip sunt mai mult decât carne, stimuli şi terminaţii nervoase. Sunt simţăminte şi consimţăminte, sunt energie.
Expoziţia The Spirit of the Body se adresează oamenilor sinceri cu ei înşişi, fiind un atac direct la falsa pudoare.
Dorina Cioplea, curator
Am fost pus în faţa încercării de a constrânge funcţia morală a privitorului, tocmai pentru a re-stabili frumuseţea trupului, în special a zonelor erogene, cu scopul clar şi bine-definit de a re-produce prin aceste imagini mentale importanţa sexualităţii şi, totodată, integrarea ei ca parte esenţială în existenţa unui individ.
Privind corpurile fără chip, am reuşit, zic eu, într-o manieră inconştientă să surprind spiritul trupului. Căci, nu, suntem minte, trup, spirit, suflet. Iar spiritul l-am văzut ca energie mentală, energie fizică. Şi tocmai această energie este definită prin conceptul psihologic de libido.
În teoria lui Freud libidoul este sexual. Funcţiile sale nu reprezintă altceva decât dorinţe sexuale, oarbe, foarte puternice, dar Freud era medic. E normal să perceapă libidoul ca fiind doar „forţa cu care se manifestă instinctul sexual.” Pe de altă parte, Jung, şi el tot medic, dar mai degrabă poet (aşa cum bine afirma G. Naum) consideră libidoul ca fiind energia creată pe principiul opoziţiei care alimentează psyche-ul (i. e. personifcarea sufletului omenesc). Un fel de căutare spirituală, interioară, şi nu doar cauza diferitelor complexe şi tulburări din spectrul sexualităţii refulate.
Pentru că, în cele din urmă, „pe măsură ce spiritul dispare, forma apare”. Iar desenele mele ilustrează un studiu de caz asupra formei vii a spiritului din oameni.
Laurenţiu Z.
