Marii tirani nu acumulează averi. Setea de putere unită cu cruzimea nu se potrivește cu setea de bani. Banii sunt însemnul unei puteri de ordinul al doilea. Puterea absolută, discreționară este un drog care face ridicolă mica beție a banilor.
Hitler și Stalin nu erau oameni ai banului. Cel de al doilea și-a petrecut tinerețea revoluționară prădând bănci… dar pentru a finanța acțiunile partidului, nu pentru sine. Aceiași mari tirani adoptau un mod de viață mai de grabă sobru. Dacă ne referim la alți oameni de putere și de autoritate despotică precum principii Renașterii, vedem că acțiunile lor somptuare ținteau mai ales punerea în evidență a bunului lor gust, reputația de mecena etc. Marii tirani resimt această necesitate, dar o plasează în domeniul public (metroul din Moscova etc.). Oricât ar fi de indiferenți la plăcerile luxului, marii tirani nu pot omite faptul că amintirea lor nu se poate păstra prin faptele lor de cruzime sau prin cuceririle lor, ci prin zidiri.
Iubirea de bani are în ea ceva meschin, demn de micile pușlamale politice și de gangsteri. Realizarea marilor ambiții nu se poate cumpăra. Pentru marile fiare umane, satisfacțiile pe care le oferă banul sunt meschine. Banul poate fi cel mult un mijloc, în timp ce pentru prevaricatori este un scop.
Banul este o valoare de schimb. Dar schimbul este o operație cu mult prea onestă pentru un carnivor. Nu se negociază cu prada.
Autocrații (regele Ludovic al XIV-lea, țarina Ecaterina a II-a) iubesc luxul , cheltuiesc sume enorme. Dar ei nu sunt tirani în adevăratul sens la cuvântului. Sunt administratori abuzivi.
Este adevărat că ieșirea, pentru tiran, este sau o moarte naturală, în plină glorie, sau una violentă. Pentru el agonisirea nu are sens. Dispunând de totul, nu are nevoie de nimic în proprie posesie.
În satul lui natal, într-o vale izolată din Uzbekistanul de azi, Ginghis Han a construit un enorm palat… A pus să fie omorât arhitectul, ca să fie sigur că nimeni nu va mai putea construi o asemenea minune. După patru secole, un obscur potentat local a vrut să realizeze o construcție și mai grandioasă. A început prin a dărâma palatul lui Ginghis Han. Dar construcția proiectată nu s-a ridicat niciodată.
Foto: Palatul Sovietelor din Moscova (proiect de Boris Iofan), a cărui construcţie a început în 1937 şi a fost întreruptă în 1940 de Al II-lea Război Mondial, fără să mai fie reluată ulterior.
Surse: http://www.neogaf.com/forum/showthread.php?t=368162, http://en.wikipedia.org/wiki/Palace_of_Soviets
