In multe familii exista secrete. Unele actiuni, evenimente mai mult sau mai putin traumatice ramin nespuse de-a lungul mai multor generatii. Tematicile secretelor depind de chestiunile acceptate sau nu social dintr-o anumita perioada istorica. Ceea ce e blamat social, este tinut secret (avort, divort, crima, sinucidere, inchisoare, abuzuri fizice si sexuale, sarcini pierdute, pierderi multiple in mai multe sectoare de viata, adoptie, incest, pedofilie, esecuri de diverse feluri, relatii multiple, dependente, saracie, pierderea averii, relatii homosexuale). Astazi, totusi, o data cu legiferarea relatiilor de concubinaj, societatea s-a mai relaxat si in Romania, in privinta divortului. Un divort nu mai este tinut secret, chiar daca oamenii se rusineaza si sufera. Datorita acestui lucru rusinea insotea si insoteste cel mai des persoana care detine secretul. Teama de respingere si de anatema sociala sta la baza oricarui secret. Respingerea, condamnarea sociala pot impinge persoana si familia sa la gesturi de autodistrugere. Mai mult – am intilnit in clinica, pastrarea secreta a mortii unei persoane dragi din familie (copilului nu i s-a dezvaluit moartea bunicului / bunicii, parintii motivind ca nu au vrut ca el sa sufere). Tema mortii este tabu si la noi, ca si in alte parti ale lumii. Tendinta multora de a nu vorbi firesc si natural despre moartea apropiatilor poate crea patologii diverse. Copiii simt durerea familiei si nu stiu cum s-o interpreteze.
Un secret este aproape intotdeauna intuit de catre unii membri ai familiei (sau poate de toti). Neimpartasirea lui poate atrage dupa sine multe drame. Cine nu dezvaluie secretul, condamna pe unii membri tineri la repetitii nesfirsite ale unor istorii de familie.
Al saptelea episod din seria Decalog (Kieslowski si Piesiewicz) se refera la criza de identitate a unei tinere studente, care poarta cu sine spectrul mortii mamei ei (moarta in a cincea zi de la nasterea fetei). Anna da de un plic printre alte acte dintr-un dulap, pe care scrie “a se deschide dupa moartea mea”. In ea se da o lupta intre partea care doreste sa lase scrisoarea acolo unde e si partea care vrea sa o deschida. In acel plic gaseste un alt plic pe care scrie “Pentru fiica mea Anna” Anna deschide cutia Pandorei o data cu scrisoarea si de atunci viata ei se inscrie pe un alt fagas. Ea afla faptul ca cel caruia ii spunea tata, nu este tatal biologic. El neaga ca ar fi citit scrisoarea. Spune ca a intuit mereu ca nu e fata lui si ii arata o poza in care era presupusul tata biologic.
Ambii au de trait doliul fata de istoria de viata de pina atunci si de facut fata unor alte roluri. Anna doreste sa il “regaseasca” pe cel care a crescut-o, sa fie iar fetita pe care o alina tatal. Serialul se termina semnificativ – cum cei doi fac un pact sa ingroape adevarul. Anna arde scrisoarea, din care nu mai ramine decit inceputul ”Draga mea fetita, as vrea sa iti spun ceva foarte important Michal nu este…”
Cind un secret este dezvaluit intr-o familie, membrii familiei au un rastimp de a integra informatia si a isi face doliul dupa viata pe care au avut-o pina la aflarea adevarului. A digera un adevar cere timp, pentru ca multe din evenimentele si parcursul vietii de pina atunci capata o alta conotatie. Un adevar rostit creeaza uneori multe pierderi ale unor iluzii si mituri privitoare la un membru, la o situatie, la o relatie. Totul se revalorizeaza se reinterpreteaza in functie de informatia rostita. Daca nu se tine doliul dupa viata anterioara dezvaluirii, viata de dupa secret poate fi perceputa in unele cazuri ca un cutremur devastator.
Buna ziua. Imi plac foarte mult articolele tale, si ma regasesc in unele din ele ca si parere. Am ajuns aici in special caci m-am gandit sa relatez cum de exemplu unii parinti nu pot accepta ca odraselele lor, sa se casatoreasca cu cineva care a mai fost casatorit, daramite sa mai aibe si copii. Problema vizavi de asta, este ca ma regasesc in aceasta situatie, dar in special ca e secret pana acum acest lucru fata de familie. Privesc acest lucru ca o tragedie, si sunt sigur ca in momentul in care vor afla , nu vor fi bucurosi. Ei stiu de partenera mea, insa nimic mai mult. Iar acest lucru e tinut ascuns de cam 4 ani, insa casatoriti suntem abia acum. Cum as putea sa prezint adevarul, cand in discutiile despre persoane in situatii similare, ei sunt cei care taie si spinteca (ma refer la parinti). Cumva voi face cunoscut adevarul, insa nu stiu cum.
Multumesc
Nu putem trai mereu dupa regulile parintilor si maturizarea inseamna a ne pozitiona fata de ei. Orice maturizare presupune o pierdere – pierdea copilariei si aprobarii parintilor.