0 Shares

A vorbi despre adicţii nu este uşor. Asta cu atât mai mult cu cât a gândi, a scrie, a vorbi despre dependenţă presupune accesarea unei zone fragile a personalităţii umane şi poate genera sentimente de neputinţă, furie, respingere, eşec, abandon, dispreţ, vulnerabilitate. Oamenii care suferă de o dependenţă, fie ea de droguri sau alcool, şi nu au şansa unui tratament de recuperare şi a unui suport familial susţinut, cad pradă unei lupte continue între procurarea hranei şi procurarea dozei. Într-un asemenea tablou sumbru unde îşi mai au loc dragostea, afecţiunea, preocuparea maternă?

Într-un eseu fotografic mai amplu în care artista rusă Irina Popova explorează emoţiile umane şi-a găsit loc şi proiectul numit “Altă familie”, un proiect care documentează viaţa de zi cu zi a unei fetiţe de doi ani, Asfina, ai cărei părinţi sunt dependenţi de droguri. Ei locuiesc în St. Petersburg şi au fost incluşi în proiect întâmplător. Într-o zi, fotografa a zărit-o pe stradă pe Lila, mama fetiţei, s-a simţit inspirată de această întâlnire şi i-a propus tinerei să o fotografieze. Aceasta a răspuns cu entuziasm propunerii şi a invitat-o pe artistă să se mute în apartamentul în care locuia împreună cu partenerul şi cu fetiţa lor în vârstă de doi ani. Irina Popova s-a mutat în locuinţa lor pentru două săptămâni, timp în care a fotografiat momente din viaţa acestei familii.

Imaginile au devenit extrem de controversate după publicarea lor, unele voci reproşându-i artistei că nu a intervenit în sensul îndepărtării micuţei din familia disfuncţională şi plasarea ei într-un orfelinat. Aceasta a dus la o dezbatere socială mai largă în care s-a chestionat rolul fotografilor: sunt ei, mai degrabă, observatori sociali sau ar trebui să fie obligaţi să intervină în vieţile celor pe care îi fotografiază?