Prietenul meu Jean-François Duval a avut gentileţea să-mi trimită răspunsurile lui Brigitte Bardot la unele întrebări ale sale. Am jubilat citindu-le. Louise Brooks n-ar fi răspuns mai bine. Iată trei exemple, printre altele.
Întrebare: După dv., Godard e un geniu? Sau un cineast profund plictisitor?
Răspuns: Un geniu al gunoiului, dar care a ştiut să plictisească ţintit.
Întrebare: V-aţi simţit sau poate că vă mai simţiţi feministă? Iar dacă da, în ce fel (ce fel de feministă)?
Răspuns: Nu sunt feministă pentru femeile rotunde care îşi merită locul. Celelalte – la bucătărie… cel puţin aşa am mânca mai bine!
Întrebare: Dacă aţi putea să o luaţi de la capăt, ce greşeală capitală nu aţi mai face?
Răspuns: Cea de a mă fi născut.
Şi iată şi o mândră profesiune de credinţă: să moară în picioare, mândră şi sănătoasă. Un da pentru sinucidere. Cât despre eventualul paradis, i-ar fi frică să se întâlnească din nou cu această umanitate de care a fugit dintotdeauna.
Adolescent fiind, nu pricepeam de ce tata nu o părăsea pe mama pentru a trăi cu Brigitte Bardot. Azi pricep chiar mai puţin. Poate că s-a gândit că ar fi fost prea crud din partea lui să mă lase să-i fac faţă singur mamei.
Traducere de D. L. Bîtfoi
