Religia cultelor, religia militanta si idolatria

În lumea de azi, probabil că şi în lumile de altădată, coexistă sau au coexistat trei forme de practică religioasă: religia cultelor constituite, religia militant-agresivă şi idolatria.

Cea dintâi, pe care o numesc „religia bisericilor”, este păstrătoarea arhetipurilor. Preotul este în acelaşi timp un comedian sacru şi un conservator de muzeu. El oferă celor ce frecventează biserica mijlocul cel mai sigur de-a trăi transformarea pe care o presupune contactul cu obiectul simbolic.

A doua formă de religie este religia agresivă, ameninţătoare. Religia, am spune, a supraeului. Prefigurează un Dumnezeu esenţial punitiv, un paznic al normelor severe. In forma ei extremă, oamenii acestei credinţe se desemnează pe ei înşişi ca agenţi ai Divinităţii, trecând la acţiuni de pedepsire. Forma contemporană cea mai expresivă a acestei religiozităţi este islamismul, ai cărei adepţi acţionează în numele lui Dumnezeu. Acest tip de religie în fapt este o antireligie, ilustrarea cea mai perfectă a colonizării religiosului de către laic, şi nu invers, cum vrea să pară. Dacă azi se constată în Occident o „laicizare” (adică o dezertare din biserici), religia punitivă, aplicând şaria, este tot o laicizare, cu o notă de ferocitate.

Al treilea tip de religie care circulă în lume, fiind fără îndoială cea mai răspândită, este idolatria, adică înălţarea obiectului la rangul de divinitate. Ea explică, într-o anumită măsură, ceea ce Marx numeşte „fetişismul mărfii”. Valoarea obiectelor nu mai este proporţională nici cu valoarea lor de folosinţă, nici cu materialul sau munca investite în ea. Obiectul capătă o anumită autonomie; lui i se consacră un cult. Idolatria este religia cea mai puternică. Ea singură izvorăşte din nevoia de satisfacere a dorinţei, motivaţia umană dominantă. Deoarece dorinţa este prin definiţie nelimitată, idolatria revine mereu, oricât de puternice ar fi trăirea vie a simbolului sau supraeul crud al religiei punitive.

Vechiul Testament este istoria unui popor căruia neîncetat profeţii lui îi recomandă o religie punitivă şi care neîncetat recade în idolatrie.

Situaţie esenţial neschimbată pe plan universal.

Foto: Tate.org.uk