Detectivul nu mai e un lup singuratic, ci molist de duminică
Condiţia ireductibilă de angajare, aici doar sugerată, o reprezintă, cum altfel, o doză (ne)sănătoasă de voyeurism. Sublimat profesional. Iată, cred, ceea ce şi captiva acum două decenii şi mai bine, îndată după ieşirea dintr-o cultură a hipercenzurii. Or, în prezent există multe posibilităţi de satisfacere în această privinţă şi nu mai e atât de presant să îţi iei o slujbă care cere „rezistenţă la efort prelungit”, „disciplină” şi „seriozitate”. Chiar piaţa gadgeturilor de urmărire, înregistrare şi supraveghere e foarte diversă, performantă şi mai ales la îndemână. Detectivistica s-a democratizat şi nu mai este atât o meserie bine delimitată, cât o funcţie socială fluidă. Detectivul nu mai e lupul singuratic al serilor ploioase, obişnuit să încaseze şi să se lipsească de duş zile ori săptămâni la nevoie, ci molistul de duminică sau cumpărătorul online de echipamente, amuzante şi incitante, livrate la domiciliu. Detectivul particular e azi mai particular ca oricând, nu mai sublimează şi se află în propria soldă.
