Ce ar fi crezut oare despre schizofrenia lui Brautigan psihiatri precum Kraepelin, Bleuler, Szasz sau Laing? Şi ei figurează într-o carte de benzi desenate*.
Nu mă aşteptam să îl regăsesc pe maestrul meu într-ale psihiatriei, Thomas Szasz, şi încă mai puţin pe Ronald Laing discutând despre boala psihică într-un comics. Am fost servit însă în acest sens de Ivan Brunetti, unul dintre cei mai înzestraţi autori de benzi desenate ai generaţiei sale, care a pus în scenă vieţile lui Kierkegaard, Huysmans, Louise Brooks, Françoise Hardy şi pe ale altora. Brunetti îl citează cu plăcere pe Cioran: “Nu-i deloc umil cel care se urăşte”.
Cu el suntem pe un tărâm familiar, al acelor dandys depresivi care consideră că a trecut vremea naturii, după ce ne-a epuizat definitiv prin dezgustătoarea uniformitate a peisajelor şi a cerurilor sale. Aşa cum spunea şi Mankiewicz – Herman, producătorul, nu fratele său, Joseph – mai bine să gustăm din plăcerile nostalgice ale muzicii populare decât să cântăm în cor cu nişte homosexuali scoţieni.
Cât despre Brunetti, el crede că decât să deseneze benzi desenate, mai bine l-ar fi interesat ceva util, precum maşinile sau sodomia.
* Marc Chénetier şi Philippe Squarzoni, Portrait en pin, en sucre de pastèque et en pierres de Richard Brautigan, Ed. Les rêveurs; My Mom Was a Schizophrenic. An Anthology of Graphic Fiction, Cartoons and True Stories de Chester Brown. Edited by Ivan Brunetti. Vol. 2. Yale University Press.
