Bret Easton Ellis loveste din nou

„Acesta este, scrie magazinul Rolling Stone, cel mai prost film al anului, al nu contează cărui an”, comentând filmul Informers al lui Gregor Jordan (2009). Asta mi-a stârnit curiozitatea. Mai ales că filmul e o adaptare a scrierilor lui Bret Easton Ellis, în maniera Regulilor atracţiei, filmul lui Roger Avary, supraestimat de cei mai mulţi.

Ei, bine, nu, Informers nu e cel mai prost film al anului, chiar dacă e adesea haotic şi ostentativ. Dar de ce n-ar fi, când cadrul este Los Angeles-ul anilor 1980, adică Sodoma şi Gomora chiar înainte ca SIDA să îşi atingă ţinta? Sex, droguri şi rock’n’roll, bineînţeles, dar, înainte de toate, aşa cum Thierry Jobin arăta în genevezul Le Temps, o ameninţare surdă ca şi cum personajele ar merge pe cărbuni încinşi. Ai infernului, cu siguranţă.

Thierry Jobin face precizarea că Mick LaSalle de la San Francisco Chronicle şi Robert Ebert de la Chicago Sun Times iau partea filmului Informers. Iată detalii care îşi au importanţa lor. Şi acea precizie pe care o admir la presa elveţiană.

Un obscur regizor australian toarnă filmul Informers după un scenariu de Bret Easton Ellis, cu un casting de vis: Billy Bob Thornton, Kim Bassinger, Winona Ryder, Mickey Rourke, Jon Foster şi Amber Heard. Tenorii criticii americane, Travers şi LaSalle, s-au simţit lezaţi de subiectul din Informers. Iar noi, ceilalţi, mizerabilii micuţi parizieni, suntem abandonaţi.

Bun, DVD-ul a ajuns în depozite. E mai bine decât nimic. Ar trebui sa facem rost de el? Amatorii de New Gold Dream, albumul lui Simple Minds, nu vor fi dezamăgiţi; iar amatorii de decadenţă sulfuroasă – nici atât.