Trebuie să accept că omul nu este liber. De la cele mai mărunte acțiuni până la cele decisive suntem determinați de programarea noastră genetică, de experiențele trăite și de încrucișarea cu predeterminările altora. Sau cu hazardul. Compun o simfonie: o fac cu talentul înnăscut, cu ce am învățat, în funcție de liniștea sau zgomotul pe care mi le oferă viața din jurul meu; dar și de întâmplarea pură, de un meteorit care ar putea să cadă și să mă distrugă.
Totuși, libertatea există sub forma iluziei că suntem liberi. Neștiind ce ni se va întâmpla, acționăm ca și cum noi am decide ce avem de făcut. Nu cunoaștem determinările… în același moment, suntem în situația de-a alege. Iluzia universală care ne tulbură când decidem este identică cu vălul Maiei din filosofia extrem-orientală.
Ştiința va încurca din ce în ce mai mult lucrurile, în sensul că vom avea cunoștință de predispozițiile noastre (prin genetică, prin neurofiziologie). Noțiunea de răspundere se schimbă. Se va demonstra că un criminal are gena crimei și o structură neurofiziologică corespunzătoare care “fabrică” un comportament homicid. Dar neresponsabilitatea nu exclude periculozitatea. Închisorile vor fi înlocuite de centre terapeutice în care se vor aplica tratamente genice, intervenții neurochirugicale focalizate, socioterapii, decondiționări. Codurile penale și civile vor fi adaptate în consecință.
În urma acestor schimbări, omul va pierde din ce în ce sentimentul subiectiv de libertate, acea indispensabilă impresie că este liber. Va lua cunoștință de determinarea în care se găsește. Firește, vor rămâne zone de așa-zisă decizie, dar chiar în aceste zone va fi prezent sentimentul că nu există o adevărată libertate.
Pe de altă parte, roboții , din ce în ce mai perfecționați, vor semăna cu oamenii, nu numai în privința acțiunilor de care vor fi capabili, ci și a opțiunilor ce li se vor da, care vor semăna din ce în ce mai bine cu actele umane. Roboții vor fi din ce în ce mai umani, iar oamenii din ce în ce mai robotizați. Deosebirea între o ființă vie și un robot va deveni din ce în ce mai dificilă.
Foto: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Freedom_Is_Never_Free_IMG_0628.JPG
Am o curiozitate. Ce anume va face sa considerati ca impresia de libertate, sau iluzia ei, este indispensabila?
Nu poate fi doar obișnuința noastră de pana acum, pentru ca am trăit atât timp cu iluzia libertatii, ceea ce ne face sa o consideram indispensabila?
Asa cum spun in a doua jumatate a textului meu, vom semana din ce in ce mai bine cu robotii, care la randul lor vor semana mai bine cu noi. S-ar putea sa existe o alternativa… despre care voi vorbi in curand
Mda , o alternativa in care partenerii vor fi asa cum ii programam .