Pentru un nou Congres de la Viena
Congresul de la Viena (septembrie 1814 – iunie 1815) s-a reunit cu pretenția de-a regla situatia politică în Europa, după imensa tulburare provocată de războaiele napoleoniene. Şi Congresul a impus o nouă ordine pe continent care a durat, aproape netulburată, treizeci de ani. În mare, ordinea instaurata după 1815 a marcat Europa un secol, pana la Primul Război Mondial.
Epoca actuală se remarcă printr-o mare instabilitate și prin absența unei adevărate negocieri globale. Se remarcă, de asemenea, printr-o lipsă totală de principii. Ca să dăm un singur exemplu, SUA consideră ca pe cel mai mare dușman al lor terorismul islamic și, pe de altă parte, tratează ca pe un aliat fidel Arabia Saudită, care este finanțatorul cel mai zelos al aceluiași terorism. Astfel de contradicții nu pot fi considerate simple inconsecvențe nesăbuite, ci au cauze istorice și economice asupra cărora nu insistăm aici.
Paradoxal, una din cauzele haosului mondial actual este existența Națiunilor Unite care, prin însăși natura lor rezolvă (sau nu rezolvă) conflictelele unul câte unul, punctual, negocierea de ansamblu, viziunea globală lipsind prin definiție.
De la an în an asistăm la extinderea conflictelor. Locurile periculoase de pe cuprinsul planetei sunt tot mai numeroase. Dacă un război mondial cu fronturi clar trasate pare dificil de conceput, fuziunea conflctelor locale poate provoca configurații asemănătoare până la identitate cu un conflict mondial.
Probabil că niciodată nu au fost atâtea milioane de refugiați în lume.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Lumea se cufundă în anarhie și violență într-un moment în care există premisele stabilizării demografice și posibilitatea reducerii inegalităților economice și a carențelor alimentare.
Anarhia stimulează extremismul, instaurând un adevărat cerc vicios.
Rezolvarea punctuală a conflictelor nu mai este calea de urmat. Este nevoie de o negociere reflexivă globală, de un consens, chiar dacă imperfect. O astfel de cale nu poate fi deschisă decât printr-o conferință universală care să contureze căile păcii. Chiar dacă nu credem că este posibilă o pace eternă trebuie să ne putem imagina o stabilizare a lumii, o repartiție echitabilă a zonelor de influență, o luare în considerație a punctelor de vedere ale Celuilalt, pe scurt utilizarea binevoitoare a forței relative de care dispun părțile aflate în conflict deschis sau în controversă. Un congres mondial al păcii este încă posibil; punctul critic de neîntoarcere nu a sosit, deși este iminent.
Un al doilea Congres de la Viena este imperios necesar, cât mai este timp.
Foto: http://www.histoire-image.org/photo/zoom/nic08_isabey_02f.jpg
excelenta analiza,concisa si de o profunzime pe care numai Dl Ion Vianu,prin calitatea sa umana si culturala , prin experienta de psiholog .ginditor si observator al Lumii, o poate realiza .E o sursa de adinca amaraciune sa constatam disparitia vocatiei pentru cooperare,pentru conlucrare spre mai binele comun,in lumea de azi. Multumiri Domnului Vianu pentru temele deschise si analizate.