Seniorii razboiului si barbaria
Din ce în ce mai răspândite pe lume sunt zonele de non-drept. Se înmulțesc țările în care statul nu mai există sau este lipsit de autoritate. De unde păreau un apanaj al Africii, entitățile delicvescente ating alte regiuni ale lumii. Seniorii razboiului și alți gangsteri de substituie natural puterii… este forma cea mai curentă de barbarie. Banditismul se combină cu integrismul religios, generând o ferocitate aproape fără limite. Populațile martirizate fug sau se supun, atît de mare este puterea fanatismului. Situația actuală seamănă din ce în ce mai mult cu cea care exista în Europa la finele Imperiului Roman de Apus, când proletariatele externe au sfârșit prin a dărâma organizarea statală de o durabilă și orgolioasă putere.
Atunci Europa a cunoscut un declin economic și de civilizație fără precedent, dar pe planul etic și religios au apărut noi credințe și noi practici fără echivalent în lumea veche. Creștinismul are o relație care nu poate fi contestată cu abolirea sclaviei. Omul interior, așa cum apare în Confesiunile lui Augustin, semnalează o adevărată revoluție antropologică.
Diferit de decadența Imperiului Roman este avântul tehnologic al epocii noastre. Deși datorat în întregime Occidentului, el nu poate rămâne un monopol al acestuia. Informatica și telecomunicațiile, armamentele, medicina modernă sunt reproductibile și nu există nici un temei să se creadă că ele nu vor continua să fie folosite impotriva Occidentului cu eficacitate. Tehnica, cum s-a văzut deja în războaiele secolului douăzeci (cum se vede și azi în utilzarea ei de către Coreea de Nord – arma nucleară – sau de către terorismul islamic – informatica), este perfect transferabilă. Dezvoltarea tehnologică nu frânează, ci susține progresele barbariei.
De la lumea unipolară care a apărut un moment să se schițeze odată cu căderea URSS tindem să ajungem la o fragmentare extremă a puterii politice și militare. Marea anarhie se dezvăluie pe încetul.
Fie că ne place, fie că ne este dezagreabil să acceptăm o asemenea idee, numai consensul între puterile mari ar putea să frâneze haosul și decadența. Problema consensului este mai mult decât oricând la ordinea zilei pentru cei care se simt solidari și atașați vechilor valori.
Până unde pot merge concesiile pe care unii le pot face celorlalți?
Foto: Scenă din filmul Black Hawk Down (r. Ridley Scott, 2001)
O dovadă a noii barabarii în care am intrat este și „războiul hibrid” declanșat de Putin în Ucraina, în care sunt antrenate gherile de interlopi și aventurieri, susținuți și coordonați de agenți GRU. E preferabil să folosești asemenea grupări „informale” decât trupe regulate, care ar atrage complicații interne și internaționale – cum s-a și văzut. Noua barbarie merge mână în mână cu „noua ipocrizie” de stat (de fapt foarte veche, la ruși cel puțin). Minciuna nu mai este un păcat, uneori scuzabil dacă încearcă să prevină niște consecințe mai grave, ci o virtute în politica unor asemenea președinți. E un duh al răului care îi domină… S-ar putea însă ca acești „seniori ai războiului” de care vorbește dl profesor Ion Vianu (un fel de condotieri ai erei noastre, dar lipsiți de aura compensatoare a Renașterii florentine) să îi vină de hac până la urmă și celui care i-a folosit și încurajat, pentru că rațiunea lor de a fi este răspândirea haosului și anarhiei. Când se va întâmpla asta, ar fi bine să nu fim pe-aproape…
Multumesc Vitalie Ciobanu pentru contributia la discutie