Immanuel Kant a spus în Proiect pentru o Pace Perpetuă (1795) că prima condiție pentru un tratat de pace este să nu conțină în sine germenii unui nou război, o reservatio mentalis conform căreia conflictul va fi reluat ulterior, în circumstanțe mai favorabile uneia dintre părți. Pentru a ne referi la conflictul actual din Ucraina, atât timp cât Rusia pare să facă doar concesii minime (mulțumindu-se să nu invadeze cu trupele proprii Donbassul, favorizând milițiile locale, pe “seniorii războiului“) garanțiile unei păci, cel puțin durabile, dacă nu perpetue, nu există. Preludiul păcii este o gândire largă, geopolitică. Părțile în conflict trebuie să cadă de acord asupra unei dezbateri pe tema: care sunt garanțiile valabile de securitate pentru lumea occidentală și pentru Rusia în egală măsură? Este posibil sau măcar de conceput ca o țară să fie considerată neutră, constituind un no man’s land militar? Cât timp prețul gazului sau datoria Ucrainei constituie subiectele ultime, progresele sunt imposibile, singura certitudine este că agresivitatea reciprocă nu va face decât să crească.
Rămânând la exemplul de mai sus, adevărata problemă este că dispariția URSS acum aproape un sfert de veac nu a fost urmată de un consens asupra noilor sfere de influență. Rusia nu poate admite că nu mai este URSS, se cramponează de visul imperial, rămânând în același timp o republică gazieră (cum altele sunt bananiere) în loc să facă efortul de-a deveni o țară pluridezvoltată. Pe de altă parte, cum remarcă Ivan Krastev (în revista 22, 23 septembrie 2014), a izola Rusia, a o închide în sine nu face decât a-i confirma frustrările imperialiste și este, până la urmă, contraproductiv. Regimul Putin se hrănește, supraviețuiește din aceste frustrări, din visul imperial de la Petru cel Mare încoace. Politologii și diplomații, atât cei occidentali, cât și ucraineini, dar și ruși, trebuie să îndrăznească această perspectivă largă. În locul ei vedem o încleștare meschină. Rusia creează o zonă de conflict pe care o îngheață, așteptând ocazia să o reaprindă (de la Transnistria la Osetia, și acum republica Donețk). NATO și țările componente găsesc o slabă satisfacție în această înghețare. Situația nefavorabilă pe care Kant vrea să o elimine pentru a ajunge la pace, așteptarea reaprinderii conflictului, este realizată.
Foto: Andy Davey
[…] Kant, autorul Proiectului pentru o pace universală, recunoaște că războiul este ocupația firească a omului… nobilă, probabil cea mai nobilă. Piețele publice din toată lumea sunt împodobite cu statui de războinici. Există un eroism al păcii, eroismul medicului care moare îngrijind bolnavii contagioși. Dar eroismul războinic este mai prețuit. Există un prestigiu al sângelui vărsat… al vărsării de sânge. […]