Bitcoins si vindecarea de obezitate morala
Economiștii discută dacă noile monede neconvenționale, bitcoins, sunt un bine sau un rău, dacă ele vor face să prospere economia sau nu. Pentru moment, se pare că tentativele de jocuri bursiere cu bitcoins sunt aventuroase, cursurile acestor monede variază enorm, făcând parte astfel din operațiile cele mai detestabil speculative. Totuşi monedele virtuale ar putea încuraja, în măsura în care nu ar deveni convertibile în devize, circuite limitate colaborative între grupuri interesate la servicii reciproce, de pildă în comunități urbane. Bună sau rea, este o tendință care are șanse din ce în ce mai mari să se impună într-o lume cum este a noastră, o lume paradoxală în care peste globalizare se suprapun nișe bine delimitate, tinzând să funcționeze autonom sau, în orice caz, cu deschideri de mică amploare. Prognosticul meu este că într-o lume din ce în ce mai interdependentă vor apărea grupuri autonome, autogerate, care vor pune în aplicare metode pentru a funcționa pe cont propriu. Bitcoins ar putea face parte dintre metodele favorite ale acestor cercuri închise sau aproape închise.
Lucrurile pot fi văzute și dintr-un unghi mai general. Existența Ţesăturii (Web), a Plasei (comparație cu plasa păianjenului), generează contrareacții. Permițându-ți să comunici instantaneu cu toți participanții, Plasa îți permite și să te izolezi, în aceeași măsură, știind că poți relua oricând contactul. Web este un mod extraordinar de ascundere în cotloane, după cum este și unul de-a fi prezent în Piața mare, strategii de altfel alternante.
Dar pentru a realiza aceste previziuni trebuie să apară acel impuls libertar destul de puternic pentru a păși peste pragul critic, de refuz al speculației. Numai așa putem să ne vindecăm de obezitatea morală. Speculația nu este un parametru general-uman, veșnic. Avem motive să fim optimiști, “economia de cazino” se va prăbuși de la sine, prinsă în propriul vârtej, dacă nu va fi împinsă cu un picior în groapă. Apariția unor noi utopii care să înflăcăreze mințile este aproape exclusă. O singură excepție mare există, confiscarea ideologică a lui Dumnezeu și punerea lui la jug, ca în cazul islamist.
Doar ca în cazul islamist, domnule dr. Vianu? Exemplul psd-ist nu respectă același pattern?