De ce nu merg romanii la mediere?
Multe din procesele dintre Romania dureaza mult, mai mult decat o mediere. Romanii, ca multe alte natii, joaca jocuri psihologice si procesele perpetueaza intens aceste jocuri de putere in care persoanele implicate trec rand pe rand, la nesfarsit, in victima, agresor, salvator. Pentru unii oameni rolul vietii lor e sa fie persecutori. Pentru altii – sa fie victime. Pentru altii sa lupte pentru cauze pierdute. Procesele mentin “relatia” intre protagonisti, chiar daca relatia e disfunctionala, patologica. Spre exemplu divorturile, la noi, in genere, nu se rezolva prin mediere. Uneori un proces de divort dureaza mult, pentru ca paradoxal (si inconstient) protagonistii doresc sa mentina relatia dintre ei, nu s-o rupa. Relatia cu “dusmanul” este o relatie profunda.
Spre deosebire de proces, medierea mentine relatia atat cat “trebuie”, in mod eficient, caldut si rational. Procesele nu sunt nici rationale si poate nici caldute. Sunt pline de emotii puternice. Unele procese sunt forme de terapii prin care persoanele isi exprima sentimentele negative unele fata de altele. Si in mediere exista emotionalitate, insa ea este devoalata clar, fara echivoc. Nevoile, emotiile sunt exprimate direct. Se ajunge la o comunicare asertiva.
Lipsa de incredere in mediere (deocamdata) este o dovada ca romanii nu apreciaza echilibrul, pacea, linistea. Aceste aspecte la care s-ar ajunge prin mediere inseamna pentru multi romani indiferenta.
