Fericirea provoaca greata (La fel si nefericirea)
Printr-o ciudată, dar inevitabilă inversare – să o numim legea ironiei – aspiraţia la o viaţă mai bună, mai bogată, mai intensă, mai liberă, duce inevitabil la mai rău.
Nu întâlnim disperaţi adevăraţi decât printre idealişti; şi mai sunt şi cei care se acomodează vieţii pe care o duc, oricum ar fi ea, trăgând câteva foloase provizorii şi voluptăţi mărunte. Nici ei nu sunt de invidiat pentru asta.
Traducere din limba franceză de Dorin-Liviu Bîtfoi
Foto: Robert Mankoff
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Dacă fericirea laolaltă cu nefericirea provoacă GREAȚA,
înseamnă că GREAȚA este la originea fericirii nefericite și a nefericitei fericiri
a autorului acestei gogomănii deșucheate recitată solemn.
Si pe mine m-a frustrat putin citatul. Nu inteleg daca autorul lasa loc unei a treia categorii, poate a pesimistului sau a realistului? Sunt curios ce soarta ar avea si acestia.
Apoi nu inteleg de ce sunt suprapuse idealismul si a avea aspiratii. Mi se pare ca aspiratia tine de dorinta, in timp ce idealismul tine de prognoza realizarii dorintei.
In final nu stiu cat influenteaza acesti factori fericirea sau nefericirea orice ar fi insemnand si astea.