L’Or aux 13 iles
Iată o revistă care ar trebui să îi placă amicului Dominique Noguez şi, bineînţeles, lui Annie Le Brun. Una care se revoltă împotriva retoricii lamentărilor, această luciditate a sărmanului, ce sfârşeşte prin a înlocui ceea ce deplânge ca dispariţie.
Magazin de inspiraţie suprarealistă condus de Jean-Christophe Belotti, L’Or aux 13 iles proclamă sus şi tare că nu a însemnat niciodată nimic, şi că nu va fi vreodată ceva, nimic mai mult decât o răscruce de drumuri. „Eu numesc oniricid, scrie Belotti, şi ceea ce restrânge acţiunea vieţii, şi ceea ce, crezând că o apără, nu o sporeşte.”
Nu m-am mirat să îl aflu în această revistă pe Jan Švankmajer, genialul cineast ceh, autorul unor filme de groază filosofice care te poartă dincolo de limitele raţiunii, până la forme de demenţă pe cât de feroce, pe atât de exaltante.
M-am bucurat de asemenea să regăsesc acest scurt dialog între Richard Brautigan şi un amic al său:
„Apoi prietenul meu mi-a spus:
– Tare enervantă seara asta! Mă duc s-o văd pe lesbiana aia jucând biliard.
– Eu mai rămân un pic aici ca să-i ascult pe beţivanii ăştia.
A plecat pentru a-i vedea pe negresa lesbiană şi pe bătrânul italian jucând biliard. Eu am rămas pe loc, sprijinit de pinball, ca să-i ascult pe beţivi discutând despre oraşe pierdute.”
Traducere de D. L. Bîtfoi
Foto: Jan Švankmajer, Surviving Life
