Un email de la Alain Bonnand. Totul se sinucide de la sine

Ah, dragul meu Roland cel electronic, de-am fi avut acest mijloc pe când eram tineri – în tinereţea pe care, să fim serioşi, nu ne-am trăit-o în detaliu.

Vezi ce repede se întâmplă totul! (Totul se reîntoarce, totul curge, totul moare).

Îmbrăţişează-l pe Serge Koster din partea mea. Bine, există azi o grămadă de medicamente pentru Parkinson, nu ne mai distribuie într-un rol atât de bun ca altădată… Să ne gândim la François Nourissier…

Ai cumva adresa lui Dominique Raymond, spre a-i trimite ce-i face plăcere şi ca să îi provoc râsul cât mai mult cu putinţă?

Viaţa se sinucide peste tot în jur, iată ceea ce mă inspiră foarte mult… La ce bun să fac eforturi pentru mine însumi? Să evit oare spectacolul ori să iau parte la el?

Şi toată această literatură, să ştii că ne salvează un pic… Şi toate aceste tristeţi? Îşi au rolul lor, iar nimeni nu râde…

În fişierul ataşat – corespondenţa mea cu Marie-Dominique Arrighi: „Buzele tale, sfinţii tăi obraji”, patruzeci de pagini mici în Word, cu caractere mari… Un strop de viaţă pierdută.

Mi-am comandat Sexe et sarcasmes – în primăvară, sau toamna trecută, nu mai ştiu -, şi m-au sunat pentru a-mi spune că a venit, şi apoi? A fost furată! Dusă! L-au furat pe Roland din librărie! Din spate, de pe rafturile cu comenzi! Bun, mi-au trimis alt exemplar. Îl am acum în bibliotecă. (Un hoţ a trecut pe la mine în septembrie, dar atunci nu s-a atins deloc de cărţi!).

Te îmbrăţişez, dragă Roland, nu ştiu bine ce va mai fi, dar, în fine…

Alain
Traducere din limba franceză de Dorin-Liviu Bîtfoi