The Swimmer
Puţine filme m-au bulversat atât de mult ca David and Lisa de Frank Perry. Aveam douăzeci de ani şi trăiam o poveste de dragoste care semănaun pic cam mult cu ceea ce vedeam pe ecran. Şi iată că în amurgul vieţii mele sunt din nou în pielea unui bărbat ce se descompune pe măsură ce încearcă să îşi recâştige căminul înotând din piscină în piscină.
Filmul The Swimmer a apărut în 1968 şi nu a fost niciodată proiectat în Franţa. Burt Lancaster, mereu în costum de baie, înoată, joacă tenis, îşi reîntâlneşte foste partenere, încearcă să le seducă… însă nimic nu mai e ca înainte, nici în mintea sa, nici în privirea celuilalt. Momentul adevărului a sosit. Iar adevărul nu e niciodată amuzant. Odată şi odată tot trebuie să îl înfruntăm: suntem goi, nimeni nu ţine cu adevărat la noi şi vom muri.
Am putea califica filmul drept fitzgeraldian şi ne-am putea repeta fără încetare că nu există o a doua şansă în viaţa unui american. Dar The Swimmer înseamnă înainte de toate un scenariu de o dementă originalitate atribuit unui imens actor. Burt Lancaster nu va fi ştiut foarte bine ce face în acest film de o amărăciune jucăuşă, el, eroul din De aici în eternitate, la fel cum nici noi nu ştim prea bine ce facem cu viaţa noastră, altceva decât că alergăm spre propria pieire.
Traducere din limba franceză de Dorin-Liviu Bîtfoi
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
