Este vorba despre obiecte pe care copiii, într-o anume perioadă a dezvoltării lor, le investesc într-un mod special. O jucărie, o păturică, lucruşoare cu care copilul adoarme, care îl liniştesc, cărora le recunoaşte întotdeauna mirosul şi textura şi care, într-o zi, vor sfârşi la lada cu vechituri. Este vorba de o primă posesiune a unui copil, ceva ce nu se află nici înlăuntrul lui, dar nici în afară. Este un obiect intermediar sau, după doctorul Winnicott, un obiect tranziţional.
Anna Ream a fost fascinată de lumea obiectelor tranziţionale şi a hotărât s-o ilustreze într-un proiect fotografic pe care l-am găsit foarte interesant, numit Comfort Objects. A început să-i fotografieze pe cei trei copii ai ei, după care şi-a lărgit viziunea şi a ajuns să foloseasca în proiectul ei 75 de copii. Doreşte ca pozele făcute să fie incluse într-o carte.
Obiectele care apar în fotografii, explică autoarea lor, constituie
ceva fizic ce face legătura cu lumea emoţională a copilului, ceva ce poartă adesea petele şi cicatricile lacrimilor şi ale jocurilor.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
