Am văzut Grand Central, filmul regizat de Rebecca Zlotowski, într-o dimineață rece de iarnă, la o vizionare de presă. Dezvălui aceste detalii tocmai pentru că ele au contribuit, într-un fel, la modul în care s-a conturat acest film în mintea mea.
Pelicula prezintă o poveste de dragoste ilicită între personajele jucate de promițătorii actori francezi Léa Seydoux și Tahar Rahim. Decorul din filmul lui Rebecca Zlotowski, o centrală nucleară, metaforă potrivită pentru o iubire interzisă gata oricând să explodeze și să distrugă legăturile. Deși acest decor este unul poetic, filmarea este una asemănătoare unui documentar, foarte realistă. Personajele sunt introduse abrupt: personajul lui Rahim este un tânăr necalificat care caută un loc de muncă, fără multe pretenții. El se află, încă de la început, într-o criză: își dorește autonomie și independență financiară, dar posibilitățile pentru a realiza acest lucru sunt destul de reduse pentru el. Așa că nu refuză atunci când i se oferă un post la o centrală nuclară, într-un mediu cu un risc crescut pentru contaminare radioactivă. Asemenea unui adolescent a cărui coloratură emoțională este una foarte vie, foarte intensă, personajul lui Rahim pare că nu e conștient de doza de radiații la care se expune, la riscul implicit într-un astfel de mediu de lucru. Pericolul este tratat cu superficialitate, “doza” pe care toți muncitorii trebuiau s-o evite era, așa cum o explică mai vechii angajați, asemenea unui sărut pătimaș.
La intrarea sa în câmpul muncii și la intrarea în centrală, pe Gary, personajul principal masculin al cărui nume înseamnă “arde” în rusește (lămurește regizoarea într-un interviu), îl așteaptă o tăbliță pe care scrie “Nu cedaţi curiozităţii”.
Povestea lui Gary începe în momentul în care transgresează această regulă. Pe de-o parte, el se îndrăgostește de logodnica supervizorului său cu care întreține o relație bazată pe scurte și intense contacte sexuale. Apoi, pentru a menține această relație, ajunge să trișeze “dozimetrele” cerute a fi purtate de către fiecare muncitor, raportând valori ale radiațiilor cu care fusese contaminat mult mai mici decât erau în realitate. Pare că existența acestui personaj este ghidată de o pulsionalitate radioactivă, o pulsionalitate întemeiată pe plăcere pură, una care nu ține cont de realitate. Acest pericol pulsional zace în fiecare ființă omenească, însă el poate deveni fatal atunci când “doza” este atinsă, când răbufnește și când ea nu se mai află în serviciul plăcerii, ci, cum explica Freud, devine agent activ al pulsiunii de moarte.
Revenind la filmul semnat de Rebecca Zlotowski, “doza” din centrala nucleară este, așa cum o descrie unul dintre personaje, incoloră, inodoră și insipidă. Pulsiunea de moarte, așa cum o descrie Freud, lucrează în liniște. Scopul final al amândurora, și al dozei radioactive, și al pulsiunii de moarte la lucru este același: anihilarea. Acest tip de pulsionalitate nu lucrează în favoarea iubirii, ci atacă legăturile de iubire până le distruge.
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
Dacă Gary sfârșește sau nu contaminat radioactiv, descoperiți fiecare dintre voi. Filmul Grand Central regizat de Rebecca Zlotowski rulează în cinematografe începând de mâine, 27 februarie.
Film Grand Central de Rebecca Zlotowski este distribuit de Asociaţia Culturală Macondo.
