 |
| Andreas Lubitz |
Evaluarea psihologica a pilotilor de avion a intrat în atenţia nu doar a specialiştilor, dar şi a presei din întreaga lume, după tragedia prăbuşirii avionului aparţinând companiei Germanwings, în care au pierit violent 150 de persoane, marţi, 24 martie 2015.
Aşa cum se ştie acum, în urma coroborării a diverse probe circumstanţiale, co-pilotul Andreas Lubitz ar fi prăbuşit intenţionat avionul în Alpii Francezi, după ieşirea din cabină a pilotului, care nu a mai putut reveni ulterior, accesul fiindu-i blocat de co-pilotul aflat în plină acţiune sinucigaşă.
Andreas Lubitz, în vârstă de 28 de ani, cu o experienţă de circa 600 de ore de zbor, era depresiv diagnosticat, în anul 2009 suferind de altfel un episod depresiv major.
Deşi Carsten Spohr, CEO la Lufthansa – compania care deţine Germanwings – spune că e încrezător în evaluarea psihologica a pilotilor realizată în cadrul companiei, cazul ridică totuşi, în întreaga lume, întrebări cu privire la procedeele şi standardele de evaluare a sănătăţii mintale a piloţilor de avion.
Părerile în această privinţă sunt împărţite, unii piloţi cu experienţă susţinând că piloţii zborurilor comerciale sunt în genere persoane foarte stabile din punctul de vedere al sănătăţii mentale, care au trecut prin foarte numeroase filtre şi, bineînţeles, care au trecut şi de evaluarea psihologica.
Totuşi, conform unor date statistice din aprilie 2010, piloţilor care iau un tip de antidepresive din patru li se permite să piloteze, după evaluarea psihologica a fiecărui caz.
Prăbuşirea intenţionată, din motive de sănătate mentală, a avionului companiei Germanwings în Alpii Francezi nu e singurul eveniment de acest gen, ci intră într-o serie de astfel de evenimente, precum prăbuşirea deliberată a avionului Mozambican Airlines TM470 din noiembrie 2013.
Să remarcăm şi faptul că ipoteza prăbuşirii deliberate a avionului Germanwings de către un co-pilot aflat în depresie a stârnit numeroase rezistenţe în mass-media şi la public, vizibile fie prin etichetarea co-pilotului ca “monstru” (mai ales în mass-media românească), fie prin neîncrederea şi protestele cu care a fost primită de multe ori această ipoteză.
Sursă: The Guardian
din nenorocire,practica clinica si exprimarile profane ascund in spatele diagnosticului de depresie,tulburari psihice mult mai versatile, cu risc mult mai mare ''pentru ceilalti''.Individul avea,cu certitudine ,o tulburare de personalitate narcisica(se va dezvalui,poate,,ce subtip,desi ,intregul conteaza).O fi fost si depresiv in istoria lui,dar profilul comportamental este al unei tulburari delirante.. Dar'',se poarta''depresia.Ar fi interesanta opinia psihiatrului subtil si experimentat care este Dl.Ion Vianu.
Dl Ion Vianu v-a raspuns cu un comentariu, aici Sindromul lui Erostrates
Nici un depresiv nu va mai cere ajutor de specialitate!!!
Rationamentul este simplu: Si chiar daca ma voi trata,voi ramane mereu cel care a avut un episod depresiv si este periculos,fiindca poate avea o recidiva.
Problema a fost foarte gresit abordata,cel putin pe canalele televiziunilor noastre.Termeni ca: nenorocitul, criminalul au fost folositi fara discernamant,Depresia este o boala ca toate celelalte.Daca ar fi facut infarct sau atac cerebral,sau emfizem pulmonar tot ciminal ar fi fost numit?Se va raspude ca a premeditat,dar faza de premeditare era deja boala.Si atunci aceasta boala se va ascude.Oricum ea nu poate fi diagnosticata decat cu multa cooperare a pacientului.Si daca ne gandim cati psihologi au aparut acum ,fara sa stie nimic! Multi au facut facultatea la distanta,dar nu inteleg ce sens are prefixul "psiho"(stiu cazuri concrete,dar nu ne intereseaza particularul) Nu este de mirare ca meseria de psiholog fusese scoasa din nomenclator!