Citesc zilele astea împreună cu studenţii mei literatură socialistă şi comunistă. Invariabil, îmi spun că defectul literaturii este că nu e îndeajuns de practică, de orientată spre soluţii imediate. Se poate imagina comunismul ca un manual de cum-să-te-ajuţi-singur? Iată încercarea mea aici.
Cum te poţi trata de fetisism
Te-ai surprins vreodată că eşti înnebunit sa faci rost de un obiect – să zicem de o anumită marfă? Haina pe care ai vazut-o în vitrină îţi dă fiori? Te simţi atras într-un mod care te faci să-ţi pierzi mintea după pantofii de la magazinul din colţ? Simţi că ai o stare mizerabilă dacă nu ai produsul pe care ţi-l doreşti? Te simţi vinovat şi ruşinat?
Nu e greu sa ne dăm seama de ce suferi. Suferi de fetisism. Vestea bună este că avem o soluţie pentru boala ta cumplită. Poţi scăpa de ea. Dar trebuie să faci exact ceea ce îţi spun eu să faci. Trebuie să acţionezi în zece paşi. Dacă vei face ce îţi spun, vei fi vindecat. Dacă nu, vei continua să te zbaţi ca un vierme prins în mocirla bolii tale. Boala de care vorbesc a fost diagnosticată de multă vreme de doi doctori germani care au fost mai degrabă filosofi (dar asta e altă discuţie). Soluţia lor este precisă şi cu efecte garantate.
1. Ce simţi acum simt şi alţii. Nu eşti singurul afectat şi nu eşti singurul care nu înţelege ce se întâmplă. Dacă te duci la mall şi îi vezi pe ceilalţi că sunt prinşi de morbul cumpărării, îţi dai seama că boala funcţionează prin contagiune. Dorinţa de a avea se transmite şi e greu de controlat. Primul pas pe care trebuie să îl faci este să îţi dai seama că dorinţa ta nu e naturală. Ea este formată într-un cazan istoric pe care nu-l cunoşti, în care simţi că eşti aruncat fără să ai resurse de a înţelege ce se întîmplă cu tine.
2. Începi să înţelegi că eşti prins într-un vis pe care alţii îl visează pentru tine. Te gândeşti: cum pot visa altfel? Simţi că visele tale erotice şi consumiste sunt legate de ostilitate. Eşti refuzat, nu ai îndeajuns să cumperi ce vrei, şi simţi că vrei să răzbuni. Există o plăcere imensă în dorinţa de a fi respins, de a nu avea ce îţi doreşti. Dar nu e singura plăcere pe care poţi să simţi. Există plăcere la care nu ai avut încă acces. Poţi să îţi imaginezi plăcerea diferit fără să simţi că eşti sufocat de nevoia de avea acum, în acest moment. Poţi să îţi guşti ostilitatea şi anxietatea înainte de a fi cărat de valul a ceea ce trebuie să simţi.
3. Găseşte obiecte care au murit ca marfă şi concentrează-te asupra lor. De pildă, eşti obişnuit să mergi la mall şi să te arunci oripilat şi încântat să îngrămădeşti bunuri în cărucior? Mergi în locuri care sunt dinozaurii mall-urilor de astăzi. Mergi, dacă eşti bucureştean, în pasajul Villacrosse şi uită-te în jur. Imaginează-ţi că acolo mall-ul secolului nouăsprezece a murit. Uită-te în jur şi vezi că locul miroase a istorie moartă, că dorinţa de a cumpăra într-un anumit mod, fetişist, poate să moară. Trebuie să îţi dai seama că trebuie să cauţi în gunoiul istoriei obiecte care sunt văzute astăzi ca inexistente. Uită-te la obiectele care nu ar trebui să nu existe astăzi. Uită-te la cum au fost ele produse şi de ce. Din faptul că sunt moarte poţi să creezi o nouă posibilitate de a simţi trecutul viu, trecutul care trebuie activat, accelerat ca prezent.
4. Trebuie să îţi dai seama că acţionezi politic dacă vrei să însufleţeşti gunoiul istoriei. Cumpără-ţi un pachet de Kent. Nu-l fuma. Uită-te la el şi imaginează-ţi că obiectul ăsta a înlesnit cariere, avorturi, schimburi erotice. Imaginează-ţi cum a trecut dintr-un buzunar în altul, dintr-o gură în alta. Vezi satisfacţia de a-l avea, de a-l consuma în faţa tuturor. Plimbă-l ostentativ, cu placere, între buze. Şi acum vezi cum acelaşi obiect nu mai înseamnă aproape nimic, e un pachet de ţigări. Gândeşte-te la jobul tău actual, la bluza de la Zara pe care ti le doreşti. Uită-te le ele ca la un pachet de Kent. Sunt moarte, sunt produse astăzi să te ţină încătuşat. Daca reuşeşti să înmormântezi prezentul, poţi să reînvii ceea ce a fost omorât de progresul istoriei. Creezi un alt prezent.
5. Riscă-te. Aşează-te în jurul istoriei moarte. Cumpără cărţile lui Dorin Bîtfoi să vezi unde istoria a murit. Imaginează-te ca o vrăjitoare care poate să reziste seducţiei de a apărea într-un anumit mod. Apari în alt mod.
6. Călătoreşte nu acolo unde ţi se spune să te duci, cât în cimitirul capitalismului. Vino sa mă vezi pe mine şi să mergem împreună să vedem Detroit-ul sau Cleveland-ul. Nu te gândi ca Tocqueville că vizitezi viitorul, cât trecutul care e şters de pe faţa istoriei. Vezi locuri moarte, unde istoria e gunoi. Eşti vampirul lui Jim Jarmusch care vrea să locuiască în Detroit. Nu te du să te arunci în trecutul muzeificat, omorât în locuri speciale, privilegiate pentru a întreţine un vis al obiectelor stinse. Aruncă-te în trecutul viu, pe care îl miroşi, pe care poţi să îl simţi ca putred, ca moscul, ca delicios de oribil. Trezeşte ce a fost adormit, dorinţa de a te simţi viu în cimitirul mărfurilor.
7. Du-te acum pe Google Maps. Uită-te la Sacré-Coeur în Paris. Imaginează-ţi ca au construit biserica asta oribilă pe ruinele Comunei din Paris. Au vrut sa mascheze o istorie a luptelor, a strigătului de disperare, a protestului social. Întoarce-te la o utopie care a generat imaginaţia unui alt viitor. Întoarce-te la posibilitatea unei societăţi unde funcţionarii sunt plătiţi la fel şi unde săracii pot fi aleşi să fie funcţionari. Acum ieşi din casă şi plimbă-te în Villacrosse. Imaginează-ţi că locul ăsta putea să fie teatru naţional, dar în schimb a fost transformat în mall-ul secolului XIX. Eşti revoluţionarul Ion Câmpineanu care vrea teatru şi adunare populară aici în Villacrosse, şi nu stradă de expus marfă. Intensifică-ţi imaginaţia unor plăceri care sunt deja aici, în istoria omorâtă pe care poţi să o atingi.
8. Opreşte-te din citit. Acum. Fă altceva.
9. Revino. Respiră adânc. Simţi că ceva s-a schimbat cu tine, dar nu ştii ce. Urăşte-mă. Dar urăşte-mă ştiind că ca începi să scapi de fetisism. Sau nu, simţi că te arunci mai adânc în boala de care încerci să scapi Îmbrăţişează-ţi adicţia. Cultiv-o. Mergi la mall înnebunit din nou. Dar acum ştii că ceva s-a schimbat. Eşti cumva diferit.
10. Formează-ţi propriul NGO, NGO-ul fetişiştilor anonimi care vor să scape de neoliberalism. Organizează întâlniri în care scopul este să te arunci în gunoiul istoriei. Ţinta este ca oamenii să vorbească cât mai direct de adicţia lor la neoliberalism. Devino sponsor. Simţi că ai o cauză, şi cauza asta te perverteşte într-un mod nou. Eşti vindecat.
Bogdan Popa
este pasionat de psihanaliză, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. A publicat lucrări despre istoria gândirii politice, feminism, queer theory şi psihanaliză relaţională.
Toate articolele acestui autor
Foto: http://markvotava.com/2014/09/02/has-consumerism-taken-over-our-lives/
Bine-ai revenit, Bogdan!
delicios text! 🙂
salut Alexa: ma bucur sa scriu pentru Gradiva si sunt curios sa vad ce scrieti!