Cu blugii rupţi şi buricul la vedere, fetele mi-au stârnit mereu dorinţa. Şi sunt gata să le urmez până în iad pe aceste zeiţe pierdute în umanitatea cea mai comună.
Dacă mi-am păstrat până azi independenţa, a fost cu unicul scop de a rămâne disponibil pentru o nouă întâlnire. Şi nu regret: singură scânteia dorinţei este divină.
Unii mi-au reproşat gustul pentru libertinaj. Dar fără acest libertinaj ele nu ar fi ajuns până la mine. Altele, mai subtile, m-au incitat să le mint fără încetare: amorul, mi-au explicat ele, înfloreşte în minciună şi moare în adevăr. Îi predicau, de fapt, unui convertit.
Una dintre ele deosebea între minciunile albe, care flatează sau liniştesc, de minciunile negre, cele care fac rău. Numai acestea din urmă sunt de condamnat.
Mi-am învăţat lecţia.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor