 |
| Psihanalistii Brindusa Orasanu si Françoise Neau |
De ce “Iubiri si rivalitati fraterne” si de ce “o abordare psihanalitica” a acestora? Tema si consideratiile psihanalistului Brindusa Orasanu vin dintru inceput sa clarifice sau cel putin sa justifice tema colocviului international organizat la Universitatea “Titu Maiorescu”.
Relatia fraterna, spune Brindusa Orasanu, nu a stat in prim-planul dezbaterilor psihanalitice. Inseamna oare aceasta ca fratria este o tema secundara – sau poate chiar neimportanta?
Catusi de putin, dimpotriva. Doar ca, argumenteaza psihanalistul, unele teme de traditie au aruncat un con de umbra asupra relatiilor fraterne. Urmand o analogie cu desfasurarea unei interpretari, ca de pilda a unui vis, putem vedea si descrie, cu cuvintele lui Freud, cum unele elemente importante raman secundare, prin efectul deplasarii, tocmai din cauza limpezimii frapante, captivante a anumitor imagini din amintiri ori vise. Tot astfel am putea considera, fara teama de a gresi, ca relatia cu parintii, care este fara doar si poate nodala in psihanaliza clasica, lasa neexplorata in mare parte si nediscutata cat ar trebui relatia fraterna.
Dar o relectura a materialului clinic din unghiul fratriei este intotdeauna interesanta si poate deschide noi si interesante perspective teoretice si interpretative.
Tot cu o preocupare metodologica, Brindusa Orasanu se intreaba de ce, totusi, am acorda o atentie privilegiata unei teme anume, cand analistul se presupune, se doreste, se prescrie sa mentina o atentie flotanta in analiza? Daca el intra in sedinta, asa bionian zicand, fara memorie si fara dorinta? Raspunsul posibil ar fi ca atentia flotanta nu exclude totusi largirea permanenta a campului de cunoastere al analistului, care poate vedea, simti, percepe aspecte noi in clinica tocmai in urma acumularii de cunoastere teoretica, poate chiar fara teama ca propriile preocupari si interese ar putea influenta inconstient alegerile analizandului si procesul analitic.
Largirea campului de cunoastere teoretica privilegiaza prin urmare o lectura din unghiul relatiei fraterne, foarte fertila si foarte profitabila, a materialului clinic. Ar fi vorba, in cele din urma, despre supradeterminare, principiu esential in interpretare (de pilda a viselor), prin care diferite elemente, de pe diferite paliere de interpretare “se intaresc reciproc”, asa cum precizeaza Freud. Sau despre o abordare polifonica, in termenii Brindusei Orasanu. Drept care nu putem vorbi despre o contradictie ori opozitie intre transferul parental si transferul fratern, oricum – nu despre o concurenta, ci mult mai degraba despre o complementaritate productiva.
Un alt motiv pentru care relatia fraterna este putin dezbatuta de psihanalisti ar putea fi cel subliniat de Bernard Brusset, care are in vedere dimensiunea orizontala din relatia analitica – iata, cea a relatiei fraterne, si dimensiunea verticala – exact, cea a relatiei parentale. Privilegierea primeia in intelegerea proceselor ar putea intari, in fapt, rezistentele din analiza, ar putea functiona asadar ca aparare fata de conflictele oedipiene inconstiente si fata de triangularitate. Chestiunea e delicata si e de inteles ca ridica probleme de principiu in (re)considerarea rolului global al discutiei despre fratrie in cadrul analitic.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Minoratul relatiei fraterne in dezbaterile psihanalistilor poate avea, de altfel, explicatii originate chiar in vederile fondatoare, ilustrativ pentru acestea fiind lapsusul lui Freud dintr-o interpretare despre Hamlet, prin care numele lui Polonius este substituit de cel al lui Laerte (fiul celui dintai), in care anumiti comentatori vad o dorinta de fratricid a lui Freud. Relatia fraterna poate fi problematizata de asemenea pe baza materialului clinic, precum cel prezentat intr-un articol de Irene Ruggiero, despre insolubila rivalitate dintre doi frati. Si poate fi nuantata in contextul marii literaturii, aici a probabil celui mai important roman din toate timpurile (cum il considera Freud), Fratii Karamazov. Si poate intra, teoretizarea rolului fratriei in psihanaliza, ca element-cheie intr-o discutie despre isterie, care, potrivit lui Juliet Mitchell, “nu poate fi inteleasa fara a lua in considerare relatiile laterale”. Argumentatia merge in acest caz pana la momentul fondator reprezentat in psihanaliza de Studii despre isterie si de clasicul caz al lui Emmy von N.
Sintetizand, s-ar putea spune – in cuvintele psihanalistului Brindusa Orasanu – ca “figura fraterna a stat ascunsa dincolo de complexul Oedip si teoria relatiilor de obiect, unde centrala este figura fraterna”. Ceea ce nu inseamna ca nu poate fi, mai departe, adusa in prim-planul teoriei psihanalitice.
Dorin-Liviu Bîtfoi
este psihanalist-in-formare, scriitor si jurnalist. A fondat si conduce AIPsA, Cafe Gradiva si Psihoo. Cea mai recenta carte publicata: Asa s-a nascut omul nou. In Romania anilor ’50.
