Accidentul aviatic din Alpii francezi care a provocat moartea a 150 de oameni a adus in atentia publica o problematica din sfera sanatatii mintale mai complexa decat pare ea la prima vedere. Copilotul Andreas Lubitz, cel care ar fi prabusit intentionat avionul, ar fi suferit de depresie. Date oficiale in acest sens exista, dar nu sunt solide. Tanarul in varsta de 28 de ani ar fi primit diagnosticul de episod depresiv major in urma cu 6 ani cand, din aceasta cauza, a fost nevoit sa intrerupa o perioada pregatirea sa aviatica.
Un alt indiciu care ar confirma ipoteza existentei unei depresii inainte de momentul accidentului ar fi gasirea de catre anchetatori a unor antidepresive in locuinta barbatului. In acelasi timp, alte surse spun ca tanarului ii erau prescrise si medicamente antipsihotice. Desigur, se poate specula asupra diagnosticului oricat, dar, cu siguranta, cineva suferind un sindrom depresiv nu comite acte hetero-agresive atat de violente precum cel pus pe seama lui Andreas Lubitz.
O persoana suferind de depresie NU ucide oameni!
Despre supra-diagnosticarea depresiei s-a tot vorbit in ultimii ani. Deoarece depresia este o problema de sanatate mintala intalnita din ce in ce mai frecvent si din cauza asocierii sale cu numeroase alte tulburari mintale, exista frecvent riscul de a pune gresit diagnosticul de depresie. Trebuie stiut ca cineva care sufera un episod depresiv poate dezvolta, ulterior, o tulburare psihotica, episodul depresiv fiind o preconditie pentru aparitia unei tulburari severe. De asemenea, un episod depresiv poate suferi si cineva cu o functionare mintala sanatoasa care, in anumite imprejurari, ea este zdruncinata. In functie de intensitatea episodului depresiv, persoana poate trece peste suferinta psihica provocata de boala cu ajutor medicamentos si / sau psihoterapeutic. Persoanele care sufera de depresie si care cauta ajutor sunt apte sa munceasca si sa-si asume responsabilitati pe care sa le indeplineasca.
Ideatia suicidara si tentativele de suicid in cazul unor depresii majore sunt frecvent intalnite. Insa, ceea ce este caracteristic depresiei, este faptul ca agresivitatea bolnavului este indreptata asupra lui insusi, nu asupra celorlalti. El poate comite cu succes un suicid, dar nu va manifesta acte agresive si violente impotriva altora.
O persoana cu tendinte antisociale grave, asa cum vedem in cazul copilotului care in mod deliberat a facut rau unor oameni, poate manifesta depresie, insa depresia nu este o conditie necesara pentru comiterea unor astfel de fapte. Daca acest barbat este intr-adevar responsabil pentru ceea ce s-a intamplat cu avionul celor de la Germanwings, cu siguranta el suferea o tulburare mult mai grava decat depresia.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Care e problema cu diagnosticul de depresie asociat lui Andreas Lubitz?
A suferi o tulburare mintala reprezinta in continuare, din pacate, o stigmatizare a celui afectat. Sentimentul care apare atunci cand cineva primeste un diagnostic psihiatric este rusinea. Apoi, desigur, este vorba si despre teama. Specialistii din domeniul sanatatii mintale fac eforturi intense de educare a populatiei in acest sens. Suferinta psihica nu inseamna stigmatizare, iar cautarea ajutorului nu ar trebui sa trezeasca rusine. Or ceea ce s-a creat in ultima saptamana in mintea miilor de cititori si privitori care au urmarit indeaproape ancheta despre avionul prabusit in Alpi duce catre o stigmatizare si mai fioroasa a suferintei psihice si a tulburarilor asociate cu aceasta. Mecanismul functioneaza cam asa:
Daca simt ca am o suferinta sufleteasca sau simt ca ceva nu merge cum trebuie in viata mea, este posibil sa sufar de depresie. Daca sufar de depresie nu pot cauta ajutor pentru ca, astfel, colegii de munca ar putea afla, m-ar putea judeca si, mai rau, chiar as putea pierde locul de munca. Ascund, prin urmare, starea in care ma aflu pentru ca imi este teama. Apoi, nu as vrea sa fiu asociat cu cineva care a comis fapte criminale doar pentru ca merg sa caut ajutor intr-o problema ce tine de sanatatea mea psihica.
Iata cat de vicios este un astfel de rationament indus de un eveniment singular si, trebuie completat, destul de izolat. Adevarul este ca, asa cum cautam ajutor atunci cand suferim fizic, la fel de legitim este sa cautam ajutor si cand avem o suferinta psihica. A accepta suferinta si a cauta ajutor reprezinta conditii esentiale in procesul vindecarii. Despre asta am scris intr-un articol, aici.
