 |
| Françoise Neau si Fanny Dargent |
Colocviul organizat de Universitatea Titu Maiorescu in colaborare cu Universitatea „Paris VII – Diderot” si cu Universitatea „Paris V – Descartes” a abordat tema „Iubiri si rivalitati fraterne – o abordare psihanalitica”. Lucrarea care a deschis evenimentul din 4 aprilie apartine lui Françoise Neau, doctor in psihologie clinica si psihopatologie la Universitatea Paris Descartes si se intituleaza „A-l iubi ca pe un frate, a se iubi intre frati?”
Ce inseamna sa iubesti pe cineva ca pe un frate? Ce inseamna iubirea intre frati? Acestea sunt intrebari examinate foarte riguros si cu vignette clinice clarificatoare de catre Françoise Neau. O prima idee face referire la complexul fratern pe care Freud l-a descris ca fiind o formă lărgită a complexului Oedip. Aparitia unui nou frate in fratrie va duce la o inerenta rivalitate si la pierderea iluziei de a fi singura persoana iubita, remarca Freud. Prin urmare, ura si resentimentul vor fi cele din care se va naste fratia. Françoise Neau vorbeste si despre conceptul de Oedip lateral. Ea ilustreaza cu un exemplu din practica sa clinica si se bazeaza in argumentarile ei pe ceea ce Freud a numit deceptie oedipiana: este vorba despre o fetita care descopera in fratele ei un substitut al unui tata inabordabil, deloc tandru si foarte rigid. In viata adulta, aceasta fetita devenita femeie nu va cunoaste satisfactia sexuala alaturi de iubitul ei pe care afirma ca il iubeste doar ca pe un frate. Intorcandu-ne la Freud, acesta completeaza ca in cazul baietilor substitutia nu este necesara pentru ca, prima alegere de obiect a barbatului este una „dirijata inspre sora sau mama”(„Introducere in psihanaliza”). Pentru a fi fericit in viata amoroasa, afirma Freud, e necesar ca barbatul sa se familiarizeze cu aceasta reprezentare a incestului cu mama sau cu sora. Un rol important al femeilor – mame si surori laolalta -, rol dat tocmai de absenta lor, se regaseste in mitul pranzului totemic. Françoise se intreaba unde erau toate aceste femei cand fratii alungati si-au ucis, apoi si-au mancat tatal? Intrebarea este importanta in sine, chiar daca istoria nu ne ofera un raspuns. Despre aceasta alianta a fratilor izgoniti deveniti criminali, Françoise subliniaza ca ea
face parte mai intai dintr-o strategie sexuala – pentru a pune mana pe femei, a caror posesie este privilegiul tatalui, apoi dintr-o necesitate de auto-conservare – pentru a prezerva grupul, a evita ca el sa nu se destrame pentru posesia femeilor.
Inca o descoperire scandaloasa facuta de Freud este aceea referitoare la sentimentele sociale fratesti care au la baza satisfactia sexuala homosexuala. Si aici, fratia, asa cum lasa se se inteleaga chiar cuvantul (frater in franceza si in limbile romanice), nu lasa loc surorilor. Francoise avanseaza in continuare ipoteza ca femeile, mamele si surorile, constituie miza paricidului, dar ele se afla mereu la distanta fata de barbatii eroi si nu sunt reprezentate ca fiind parte activa in mituri precum cel al uciderii originare. De la fratie, festin canibalic si sentimente sociale, Françoise Neau trece la si in camera copiilor. Aceasta camera, antecamera intregii comunitati omenesti care adaposteste rivalitati, gelozie si distrugere narcisica. Ura este mai veche decat iubirea, asa ca fraternizarea intre copii urmeaza urii fraterne. Exigenta egalitatii are ca baza constitutiva gelozia, completa Freud in 1921 contributiile sale privind formarea constiitei sociale si a sentimentului datoriei. Libertate, egalitate, fraternitate… si atentatul de la Charlie Hebdo. Este evenimentul care a marcat o lume intreaga, o Franta intreaga. Reflectiile lui Françoise Neau asupra acestui masacru au ca radacina ideea de „iubire pentru Unul”. Un Unul care, dincolo de iubirea unificatoare pe care o proclama, starneste atata ura si nebunie criminala. Acest Unul care nu permite separarea si nici conflictualitatea care ar duce la crestere. Un Unul care tine de un curent mortifer in care „iubirea este frate cu moartea”.
