„Hitler comunist”: e titlul unui articol foarte documentat al revistei americane Commentary (vol. 130, nr. 5). Autorul mentioneaza o carte, Hitler’s First War, vizibil incurcat de ceea ce a descoperit pe urmele caporalului A. H. dupa demobilizarea acestuia: departe de a fi aderat la grupuscule protofasciste, era partizanul Republicii Sovietice bavareze, al carei parinte fondator, Kurt Eisner, evreu si comunist, e asasinat la 21 februarie 1919 de un opozant politic.
 |
| Noah Taylor in pielea lui Adolf Hitler |
La funeralii, la München, A. H. va merge in urma dricului, purtand o banderola neagra in semn de doliu, ca şi o banderola rosie. Thomas Weber, autorul cartii, respinge teza dupa care ar fi fost agent dublu sau un simplu provocator. Hitler va sterge de altfel urmele acestei complicitati compromitatoare, dar nu va respinge niciodata ideea unei societati fara clase… deghizata in nationalism.
Cinismul politic si dispretul pentru natura umana i-au permis sa fructifice aceasta mostenire socialista. Va adauga un ingredient care va galvaniza publicul: retorica antisemita. I-a deprins rudimentele la Viena, o perfectioneaza la München si o va materializa la Berlin.
Pentru ca a venit vorba, voi fi mereu uimit ca filmul Max de Menno Meyjes nu s-a bucurat de o mai mare atentie din partea istoricilor celui de al Treilea Reich. Nu e o capodopera, dar reconstituie perfect ambianta boemei müncheneze si creuzetul a ceea ce Lévinas, intr-o lucrare premonitorie, a numit filosofia nazismului. Inainte de a fi o filosofie, ea a fost o estetica, si chiar asupra acestui aspect se opreste camera lui Meyjes. De la artistul paranoic la stapanul celui de al III-lea Reich e de altfel subtitlul acestui film ciudat, magistral interpretat de John Cusack si de Noah Taylor.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
