„Denken ist danken”, spunea Heidegger. Prin contrast, Cioran scrie doar pentru a se răzbuna. Peter Sloterdijk a subliniat de la bun început că gândirea lui Cioran îşi are sursele în resentiment. Dumnezeu însuşi ar trebui să se scuze pentru că l-a adus pe lume. Cioran îi postulează existenţa doar pentru a-i distruge mai temeinic creaţia.
După Schopenhauer şi Nietzsche, Cioran foloseşte metafizica precum un simptom al suferinţei pe care i-o inspiră lumea şi ca pe un prilej pentru fugă. „Sincer este, spune Schopenhauer, acela care recunoaşte ce îi lipseşte”. Îmi lipseşte tot, răspunde Cioran – şi acesta e şi motivul pentru care totul e prea mult pentru mine. Un asemenea radicalism stă la temelia „exerciţiilor negative” ale celui care se autocaracteriza drept un budist român de doi bani.
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
Foto: David Levine
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
