Despre etnopsihiatrie cu Georges Devereux
Tobie Nathan, una dintre figurile reprezentative ale etnopsihiatriei, profesor de psihologie clinica si psihopatologie la Universitatea Paris VIII, a conferentiat zilele acestea in Bucuresti. Motivul vizitei sale in Romania a fost acela de a merge in Lugoj, orasul in care s-a nascut Georges Devereux. Fondator al etnopsihiatriei, Devereux constituie pentru Tobie Nathan mentorul si sursa de inspiratie in aprofundarea preocuparilor sale clinice si stiintifice.
Prezentarea lui Tobie Nathan, tradusa intr-o maniera foarte captivanta de Irena Talaban, a purtat publicul prin lumea magica a culturii indienilor Mohave, atat de indragiti de Devereux, continuand cu descrierea unor tehnici specifice consultatiei de etnopsihiatrie. Primele referiri ale lui Tobie Nathan la Devereux trimiteau la relatia dificila pe care acesta a avut-o cu psihanaliza institutionalizata. S-a apropiat tot mai mult de psihiatria transculturala, urmand pasiunea lui pentru analiza miturilor grecesti. Munca in clinica Menninger a Universitatii Topeka din Kansas l-a ajutat in conceptualizarea a ceea ce avea sa numeasca etnopsihiatrie. In aceasta clinica a cunoscut pacienti suferind de nevroza post-traumatica, amerindieni veterani de razboi. El a vazut legatura dintre tulburarile psihopatologice ale acestor pacienti si cultura din care ei faceau parte. Astfel s-a nascut un sistem nou de gandire a bolii psihice si o forma de tratament care tine cont, in primul rand, de atasamentele pacientului. Familiale, sociale, culturale, religioase. Toate acestea sunt extrem de importante in intelegerea suferintei pacientului si in vindecarea acestuia.
Psihoterapeut Bucuresti – click aici
Spre exemplificare, Tobie Nathan aduce in discutie cartea scrisa de Devereux, Psihoterapia unui indian al preerilor. Dupa aceasta carte s-a ecranizat si filmul Jimmy P., pe care il foarte recomand. Pe scurt, este vorba despre un barbat nativ american, pe nume Jimmy Picard, care are un accident in timpul serviciului militar. Ulterior, este diagnosticat cu nevroza post-traumatica si astfel ajunge sa-l intalneasca pe Georges Devereux. Ceea ce terapeutul i-a transmis de la bun inceput pacientului a fost necesitatea de a-i cunoaste lumea culturala din care venea. O intrebare simpla: “cum va numiti?” avea sa deschida un spatiu extrem de bogat, populat de credinte si spirite stravechi. Jimmy Picard era numele sau, dar acest nume era doar unul de suprafata. Numele sau, caracteristic ca modalitate de formare pentru indienii black foot, era Cel-despre-care-se-va-vorbi-multa-vreme. Iata continutul de la care pleaca Devereux, psihoterapeutul-saman, in procesul terapeutic cu acest om.
Etnopsihiatria astazi: tehnica si tratament
Si astazi, subliniaza profesorul Tobie Nathan, un rol deosebit in consultatia etnopsihiatrica il detine intelegerea universului cultural al pacientului, precum si limba acestuia. A gandi in limba pacientului, iata o provocare la care etnopsihiatria raspunde cu succes. In cadrul consultatiei e necesara prezenta unui traducator care sa se fi nascut si sa fi apartinut aceleiasi culturi cu cea a pacientului. De asemenea, e important sa se exploreze atasamentele pacientului in raport cu parintii, familia extinsa, credintele religioase specifice culturii din care vine, gandirea comunitatii in care a trait. Astfel, o consultatie poate numara pana la 20 de participanti. Atasamentele, in viziunea etnopsihiatriei, sunt mai importante decat persoana, decat identitatea acesteia. In acest punct te poti intreba, desigur, care (mai) este rolul fantasmelor pacientului referitoare la familie si mediul cultural de provenienta.
Nathan ilustreaza cu un exemplu clinic din experienta proprie. Un preot originar din Africa vine la consultatie dupa ce in Congo, aflandu-se la volanul masinii sale, accidenteaza un baietel care, in urma impactului, moare. Barbatul merge la politie pentru a declara evenimentul tragic si pentru a-si asuma responsabilitatile unui astfel de act. Politia instiinteaza familia baiatului decedat care, desi indurerata din pricina pierderii fiului lor, livreaza o explicatie extrem de unica si interesanta. Membrii familiei sustin ca fiul lor fusese deja mancat in noaptea anterioara accidentului. Acest lucru, explica Nathan, inseamna ca exista un spatiu – Noaptea, in care oamenii mananca oameni, iar acest lucru se concretizeaza ziua, intr-un accident, de pilda. Vedem astfel cum un verb – a manca -, nu poate cuprinde in limba franceza (sau romana) ceea ce el semnifica pentru lumea pacientului venit in tratament. A manca, in acest caz, are sens de negativitate a existentei. Or, demersul terapeutic consta in a impiedica aceste consecinte negative rezultate din faptul de a fi mancat. Rezultate care se traduc, in fapt, in simptome.
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
Bolnavul, sustine Nathan, nu este o persoana fragila care sufera un anume deficit, ci, dimpotriva, el are ceva in plus care il face extrem de sensibil la contactul cu o forta noua.
 |
| Sanda Lepoiev, Irena Talaban, Tobie Nathan |
