Melanie Klein, una dintre figurile importante in psihanaliza, a conceptualizat termenul de anxietate asa cum este ea traita in interactiunile precoce dintre bebelus si mama sa.
Anxietatea, un promotor al dezvoltarii si un posibil inhibator
Melanie Klein a fost interesata sa descrie relatia copilului din primele sale luni de viata cu obiectele. La inceput obiecte partiale adica, in principal sanul mamei. Acesta este clivat intr-un san foarte bun si iubitor si intr-unul foarte rau si urat. Mai tarziu, in jurul varstei de 6 luni, copilul va putea integra aceste extreme intr-o unitate – mama ca persoana intreaga.
Anxietatea, firul rosu in opera kleiniana
Redau mai jos un fragment din introducerea psihanalistului Hanna Segal la lucrarea Iubire, vinovatie si reparatie scrisa de Melanie Klein:
In activitatea sa clinica, Klein a urmarit intotdeauna firul anxietatii. Dupa parerea ei, copilul este supus deopotriva anxietatilor de persecutie, nascute din existenta figurilor interne rele si anxietatilor provocate de vinovatia si frica de pierdere. Dar abia in 1935 a inceput sa faca o distinctie foarte clara intre cele doua tipuri de anxietate. Ea subliniase mereu importanta primului an de viata in dezvoltarea ulterioara. In final, a ajuns la concluzia ca cele doua anxietati fundamentale, de persecutie si depresiva, isi au originea, din punctul de vedere al dezvoltarii, in cele doua etape din primul an de viata. In prima etapa, sugarul e dominat de anxietatea de persecutie si aceasta etapa constituie punctul de fixatie pentru bolile paranoide ulterioare (asa cum sugera Abraham). A doua etapa, care marcheaza un pas crucial in dezvoltare, survine atunci cand sugarul o recunoaste pe mama ca persoana intreaga. El nu mai relationeaza cu parti ale mamel, ca in etapa anterioara, ci cu persoana intreaga. Isi va da seama ca figura rea si cea buna sunt una si aceeasi persoana, mama. Acest lucru il face pe sugar sa-si constientizeze propria ambivalenta fata de aceasta figura si, odata cu intelegerea acestui fapt, apar sentimente de vinovatie din cauza agresivitatii indreptate spre persoana iubita. In fantasma, mama iubita si urata este perceputa ca fiind distrusa si pierduta, ceea ce produce sentimente de vinovatie, dor si pierdere. Treptat, aceste sentimente le inlocuiesc pe cele anterioare de persecutie si dau nastere tendintelor de iubire si reparatie.
Despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger citesti aici
