Ca atâtea alte familii evreieşti ale anilor ’30 ai secolului trecut, şi familia Freud a fost împărţită între două destine: emigrarea sau persecuţiile naziste.
După plecarea lui Sigmund Freud la Londra în 1938, împreună cu fiica sa Anna, patru dintre cele cinci surori ale sale, toate mai tinere, au sfârşit în lagărele de concentrare, după încercări nereuşite în 1939 de a li se obţine o viză de emigrare.
Regina Debora (Rosa), Marie (Mitzi) şi Pauline Regine (Pauli) au fost deportate la Treblinka în 1942 şi şi-au aflat moartea în camerele de gazare, iar Esther Adolfine (Dolfi) la Theresienstadt, de hemoragie internă în urma unor crunte bătăi. Anna, cea mai mare dintre surori, a reuşit în schimb să ajungă la New York şi să se salveze, trecând în nefiinţă în 1955.
Alţi membri ai familiei Freud au reuşit să emigreze începând cu 1933, anul venirii la putere în Germania a naziştilor.
