Citate inspirationale vs hard drugs

Citate inspirationale vs hard drugs

Mi-am bagat botul in fel de fel de carti de psihiatrie, psihologie si psihofarmacologie, care m-au lasat… perplexa. De ce? Pentru ca psihiatrii romani (de fapt nu doar cei romani, ci din pacate si de prin alte parti), in ciuda faptului ca exista substante mai eficiente, mai noi, imbunatatite si mult mai usor de tolerat, in continuare in aceste carti se propovaduiesc cu nonsalanta mizerii de tratamente. Tratamente carora eu nu le vad alta utilitate decat de a fi metode de tortura.

Un exemplu de medicament de bun simt ar fi nimetazepam… dar avem noi, in Romanica, asa ceva? Nope. Avem numai benzodiazepine cu efecte secundare care practic determina crize clonico-tonice, in loc sa le previna. (Moment de a face furii inspre pereti). Pentru ca, hey, conform logicii brontozaurice, doar Nimetazepam-ul are potential pentru uz recreational. Xanax-ul nu, Nitrazepam-ul nu, Lorazepam-ul nu, Flunitrazepam-ul nu (asta e de fapt cea mai amuzanta substanta valabila legal, haha, e atat de distractiv sa nu ai nici un control asupra picioarelor tale si a doua zi sa nu-ti amintesti nimic).

In schimb, marii know-it-all recomanda cu pumnul mizerii care nu au nici un efect (gen Bromazepam, care are cam acelasi efect ca ceaiul de musetel) sau o doza infima de alta benzodiazepina, care bineinteles ca nu are nici un efect asupra ta.

Sau un stil de viata eco / verde si mult, mult sport. Ai rabdare. Fa sport si asteapta pana ce ai doua atacuri de panica in fiecare zi timp de naiba stie cate luni, poate-poate merge mizeria de tratament. Asta dupa ce te izolezi de lume, cazi in depresie si nu mai esti in stare sa faci nimic din cauza sentimentului de rau augur si a convingerii ca nu ai nici un viitor, din cauza ca specialistii in domeniul sanatatii sunt niste dinozauri. Asteapta pana faci convulsii cateva zile consecutiv, si, daca nu-ti inghiti limba sau nu ramai cu trauma craniana, iti dam tratament (ceva foarte usor, daca nu chiar placebo), la vreo luna dupa ce le-ai avut.

Nu mai intru in detalii despre medicina alternativa, ca arunc laptop-ul pe geam. Algele nu or sa te vindece de cancer, stiu ca suferi si vrei sa crezi asta. Dar mizeriile umane care-ti promit asa ceva sunt mai malefice decat Mefistofel, caprele dracului, sirenele care-ti canta cantecul mortii, Hades, Titanii, Loki si orice alte personaje mitologice antagoniste din literatura. Nu ma intelege gresit, nu iau nici apararea sistemului de sanatate oficial, care e si el plin de credinte si irationalitate si complacere. Da, sunt si medici care-si fac treaba, nu generalizez. Dar, frate, tare as vrea sa-i cunosc.

Revenind la ideea cu tortura. Chiar daca nu se poate masura durerea psihica prin care trece o persoana, nu e mai cinstit ca fiecare sa aiba putere asupra calitatii vietii proprii si sa poate decide in ceea ce-l priveste? So yeah, eutanasia, sinuciderea asistata, arata mult mai multa empatie decat o sa arate vreodata un medicament care te transforma-n leguma, te condamna la a fi somer (pentru ca nimeni nu angajeaza nebuni sau bolnavi, pentru ca tremura sau uita sau au dificultati de vorbire sau au pase proaste si nu te poti baza pe ei, pentru ca nu pot veni la team building-uri care si-asa n-au nici un fel de relevanta profesionala). Si asta se-ntampla in 2015, cand toata lumea vorbeste despre thinking outside the box, despre gandire creativa, pasiune pentru munca, informare mai presus de orice. Ha, ce hipsterisme!

Eutanasia pentru cei ce sufera de depresie, legalizata in Belgia 

Hai sa revenim la locurile de munca. Si la resurse umane. Care gasesc locuri de munca pe care le-ar gasi oricine cauta doua minute pe interneti sau in ziare. Wow. Cat ajutor, cata implicare! Again, suntem in 2015. Se poate lucra de acasa. Avem Skype, avem telefoane mobile (pe care le folosim pentru jocuri si harti si atat). Ma depaseste de ce nu se poate realiza un interviu de job pe Skype sau la telefon. Sau de ce nu se poate realiza un interviu cu un psiholog sau cu un psihiatru pe Skype sau la telefon. Oh, wait, SE POATE! Dar dinozaurii, cand aud de asa ceva, li se pare o propunere aberanta. Din fericire mai sunt si specialisti si angajatori care au minimul de creativitate sa realizeze asa ceva. Dar greu.

De fapt, mentalitatea este aceeasi ca in epoca victoriana, cand ii inchideau departe pe nebuni, considerati drojdia societatii, pentru ca un mar stricat strica o lada de mere proaspete. Trebuiau sa ii tina departe de societate, pentru ca, hey, asta e solutia atunci cand cineva are probleme sa se integreze in societate. Nu cumva sa incerce sa-i integreze. E ok sa fii deviant, dar doar atat timp cat esti deviant din punct de vedere estetic. Tatuaje, pierce-uri, par in culori intense, barba lunga. In rest, aceleasi tabuuri. Uite un alt exemplu: eu la facultatea de psihologie, in 2010, am invatat ca homosexualitatea este o tulburare de comportament sexual. Cum ar fi sa invete cineva dinozaurii astia ca infectiile alea de manuale sunt homofobe? Cred ca ar face un anevrism.

To top it off, intr-un final, daca esti ”parazit”, familia si prietenii ajung sa te urasca pentru boala pe care o ai. Esti rusinea lor, te evita, te ascund si se resemneaza cu gandul ca nu mai ai nici o speranta. Si tu, bolnavul, ajungi sa-i crezi. Si, ca sa vezi, chestia asta naste si mai multe probleme: stima de sine la pamant, anxietate, depresie, tendinte suicidare (pe care nimeni nu le mai ia in serios, oricum).

Si, in fond, cum ar putea sa inteleaga neamurile si prietenii, oricat de empatici ar fi? E dificil, intr-adevar. E un cosmar uneori. Alteori isi mai revine bolnavul si incepe sa spere si el, ca o sa fie iar acceptat in societate, ca o sa aiba viitorul pe care si-l doreste. Apoi cade iar in faza decompensata si e cu atat mai descurajator pentru el / ea, ca incepe sa creada din ce in ce mai putin in sine. Si e cu atat mai confuz, enervant si frustrant pentru apropiati. Nici un bolnav nu intelege ce se-ntampla cu el, decat daca e foarte FOARTE informat. Spre exemplu cum ar trebui sa fie un medic. Care se comporta cu pacientii ca si cum ar fi ultimele scursuri umane, niste ratati, niste lenesi, in loc sa se intereseze de ce anume au ajuns sa aiba suferintele respective. Si cum sa le trateze. Eficient.

Apropo, daca mai aud un citat inspirational stupid ca viata incepe dupa ce nu-ti mai e frica, cred ca o sa incep sa trollez mult mai dur. Este vorba despre chimia creierului, nu e mereu vorba de alegeri si responsabilitate, control freaks! Here are some hints:

• Lenesii – sunt oameni care sufera de depresie, sunt demotivati si nu au energie de viata in general. Asta pentru ca au un dezechilibru chimic in creier CARE SE TRATEAZA.
• Ratatii – sunt niste oameni cu o stima de sine foarte joasa, care nu au incredere ca pot realiza ceva. Si chestia asta se datoreaza mediului minunat in care se afla.
• Succesul – este un termen corporate, care vizeaza oamenii cu stima de sine normala sau chiar inalta, oameni care au incredere ca pot face orice-si propun. Deci da, este un termen care discrimineaza oamenii care nu sunt shiny happy people. Fair?
• Lasii – sunt oameni cu probleme mai mult sau mai putin grave de anxietate. Uneori datorita mediului care-i face sa se simta ca si cum nu sunt buni de nimic. Zilnic. Sau care au invatat sa fie superstitiosi. Iar, alteori, brain chemical imbalance. Sau ambele.
• Drogatii – unor oameni le place sa experimenteze viata cu tot ce are de oferit, sa-si asume riscuri si sa se simta bine in feluri cat mai diversificate. Altii incearca auto-medicarea, pentru ca ajutorul medical pe care-l primesc este nul.

Ce face sistemul medical de la noi atat de superficial? Consecintele anilor de comunism care au spalat atatea minti, care s-au inmultit si si-au invatat progeniturile aceleasi mentalitati inghetate in timp. Tot anii magnifici de comunism au invatat ca valorile unei familii se masoara in succes. Indiferent cum atingi acest succes, poti sa vinzi orice porcarie ca miracol terapeutic, poti sa mananci cacat cu pofta ca citatele si cartile inspirationale te vor ajuta sa te vindeci de tulburari ale chimiei creierului; apoi investesti intr-o casa / intr-un apartament toti banii pe care i-ai facut ”onest”; apoi torni copii, pe care nu stii sa-i cresti decat cu frica, nu cu explicatii, rabdare si atentie; si gata, esti un om realizat, mandria familiei. Si asta e viata. Nu poate sa fie altfel pentru unii oameni. Si, mai grav, nu vor sa se gandeasca la faptul ca viata poate fi si altfel. Si ca nu esti practic mort daca nu ai viata pe care si-o imagineaza ei pentru tine.

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti

Daca esti femeie si nu ai un barbat care sa te-ntretina, e ceva grav cu tine, trebuie sa vezi un psiholog sau poate chiar un psihiatru. Daca esti barbat si nu ai o relatie stabila, esti un golan profitor de ”femei usoare”. Adio independenta, adio alegeri. Hello judgement! Hello idei sinistre de a inchide categoriile de oameni pe care nu-i intelegi, undeva departe de tine, pentru ca tu ai fost invatat ca oamenii aia o sa-ti afecteze cumva viata intr-un mod negativ.

Ca sa nu fiu inteleasa gresit, nu am nimic impotriva citatelor inspirationale, meditatiei, practicii de yoga, autohipnozei, NLP, etc. Dar nu sunt miraculoase si nu pot vindeca orice. Ceea ce vreau sa spun este ca unii oameni chiar au nevoie de medicamente. Harder drugs faster.

Maria-Iustina Borcea

Dura. Analitica. Politicoasa si manierata. Am tact. Si sunt vanitoasa. Si boema. Ascult mai mult decat vorbesc si port mereu un carnetel cu mine in care scriu lucruri pe care nu ti le voi arata in momentul respectiv. Scriu despre anumite mentalitati, atitudini sau evenimente spontane.

Toate articolele acestui autor

Foto: Pinterest