Despre emotii si doliuri in filmul „Intors pe dos”

Intors pe dos e un film terapeutic nu numai pentru copii, ci si pentru adulti, mai ales pentru cei care nu stau sa isi analizeze emotiile, sa-si traiasca doliurile si alte altfel de „chestiuni” considerate amenintatoare. Eroina principala este Bucuria, o emotie care face parte dintr-o fetita. Fetita se muta intr-un alt oras cu parintii ei. Si cum orice schimbare presupune pierderi, filmul arata tocmai procesul de doliu cu toata pleiada de pierderi aferente: pierderea prietenilor, a locului, a activitatilor pe care le facea intr-un anumit loc, a casei, a scolii si a multor altora.

Filmul Intors pe dos ne face să constientizam ca evenimentele firesti de viata: de pildă trecerea de la gradinita la scoala, de la scoala la liceu, de la liceu la facultate, casatoria, primul copil, trecerea la un alt statut profesional si financiar, pensionarea sunt schimbari si presupun, toate, pierderi si doliuri. Orice doliu e insotit de diverse faze. Emotia denumita Bucurie se straduieste sa instaureze stabilitatea, fara sorti de izbanda, pentru ca ignora Tristetea, care are un mare rol in procesul de doliu. Filmul Intors pe dos are un mesaj clar: fară Tristete si Jalea de rigoare Bucuria nu se poate manifesta. Un mesaj firesc pe care il invatam cind citim despre emotiile fundamentale si functionale (din perspectiva analizei tranzactionale) si mai ales cand le folosim adecvat: mania-furia, frica, tristetea si bucuria. In periplul Bucuriei intalnim prietenul uitat al eroinei (un obiect tranzitional posibil) pe care se sprijină pentru a instaura din nou pacea interioara, intilnim un terifiant clovn aflat in subconstient de care eroinei ii era teama (pe bune, e chiar fireasca senzatia de teama, mai ales ca orice copil mic intelege instinctiv ca, dincolo de o gura rosie mare care zambeste mereu si la „comanda”, se poate afla o mare tristete).

Nu e intamplator ca unii dintre actorii de comedie in viata reala au mai multe stari depresive decat actorii de drame. Nu au ocazia sa isi traiasca dramele personale pe scena. Dincolo de emotiile fundamentale, putem sa ne o gandim fiecare dintre noi cate parti – si nu ma refer la starile eului (desi multitudinea de parti din noi poate fi continuta in starile eului) – avem in noi. Putem descoperi o bogatie.

De pilda in mine e Inteleleapta, Sceptica, Persistenta, Lucida, Limitata, Naiva, Egocentrica, Studioasa, Creativa, Bizara, Cicalitoarea, Egoista, Rationala, Capricioasa, Fanatica, Promotoarea, Angoasata, Superioara, Empatica, Curioasa, Individualista, Terorista, Umanista, Analitica, Artista, Visatoarea, Controloarea, Agresiva, Militanta si multe altele. Voi ce parti descoperiti in voi?

Important este ca la pupitru sa fie poate Observatoarea care le vede pe toate si le spune cand sa ia cuvantul in mod adecvat. Observatoare e un fel de Adult integrat.

Cristiana Alexandra Levitchi

este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. „Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.

Toate articolele acestui autor