Ce este nihilismul?

Intrebarea mi-a fost adresata atat de des, incat cititorii mei isi imagineaza, cred (dar in mod gresit, ma grabesc sa precizez), ca detin competente deosebite in aceasta privinta. Voi proceda prin urmare „ca si cum” ar fi cazul sa raspund asteptarilor… chiar discreditandu-ma si mai mult in ochii lor.

Iata, asadar, trei elemente ale raspunsului meu.

Raspunsul filosofic, mai intai, de la care ma voi eschiva, intrucat ajunge sa iti procuri excelenta carte a lui Vladimir Biaggi Le Nihilisme (Editions Flammarion) pentru a macina problema nihilismului vara intreaga. Nihilismul balnear al lui Frédéric Schiffter va prelua apoi conducerea. Iar la toamna, dupa doua luni de piscina si de tenis de masa, ma voi sili sa aflu noi ratiuni pentru a dispera… un exercitiu usor, dar intotdeauna revigorant.

Raspunsul teologic, deci. El apare in aceasta anecdota povestita de Imre Kertész, care e cu siguranta cea mai buna. La inceputul secolului al XVII-lea la Vilnius a avut loc o intalnire a zeci de eminenti rabini askenazi, intelepti de-a saptea initiere si exegeti ai Cabalei. Rabinii au deliberat vreme de treizeci de luni si au aflat in sfarsit raspunsul. Care a fost cu totul neasteptat:

Nu incape indoiala ca ar fi fost preferabil ca lumea reala, aceea careia noi ii constatam existenta, sa nu fi fost vreodata creata. Si e chiar mai sigur ca lucrul cel mai de dorit ar fi ca lumea sa se sfarseasca si sa se topeasca in infinit.

(nota lui R. J.: de meditat pentru militantii ecologisti si antinucleari).

Imre Kertész adauga ca acest raspuns seamana uluitor cu raspunsul pe care Silen a fost obligat sa i-l dea regelui Midas:

Ce ar trebui sa iti doresti mai presus de toate este sa nu te fi nascut, sa nu fii, sa fii nimic. Dar, in afara de asta, ce ar trebui sa iti doresti cel mai mult ar fi sa mori curand.

In fine, raspunsul umoristic: Cogito, ergo bum.

P. S. In revista Les Moments Littéraires (numarul 25) ii povestesc lui Gilbert Moreau cum am cazut in cazanul nihilismului, iar Tahar Ben Jelloun imi croieste un costum de etern adolescent care insala lumea. Mereu aceeasi lupta: spiritul serios impotriva spiritului de batjocura…

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor