Valsand insight-ul in psihanaliza si strategiile conversationale
Cele doua expuneri ale psihanalistului Michael Buchholz din cadrul Colocviului doctoral “Instantanee de psihanaliza contemporana”, “Valsand insight-ul – Cum folosesc psihoterapeutii schimbarea de pozitionare spre a complementa ariile clivate ale experientei” si „Proiect de cercetare asupra empatiei – Aspectele conversationale ale inconstientului” au asezat sub lupa rezultatele unor cercetari foarte aplicate in psihanaliza si cu deosebire, asa cum una dintre expuneri o sugereaza chiar din titlu, a aspectelor conversationale din terapie.
Toate concluziile fiind turnate intr-un limbaj inalt formalizat, cu chemare interdisciplinara si cu nu putine imprumuturi instrumentale si metodologice din fonologie, lingvistica, prozodie si teoria limbajului, Michael Buchholz acordand o atentie deosebita suprasegmentalelor si, intr-o masura, discursului paralingvistic al analizandului si al analistului.
Citeştedespre
Citeste cine este psihanalistul Michael Buchholz
O problema-cadru, de principiu, ar fi urmatoarea, dupa psihanalistul Michael Buchholz: Este foarte bine sa stabilesti o alianta terapeutica in psihoterapie, dar nimeni nu a ridicat problema ce fel de proiect se desfasoara intre analist si analizand: Ce fac ei? De ce avem un proiect de “psihoterapie”? De ce nu “cafeaua de dimineata”, sau “prietenie”, sau “barfa”?
In incercarea de a afla ce proiect se desfasoara, trebuie observat ca psihoterapia are doua mari dimensiuni: una a cooperarii instrumentale – transpusa in proiecte precum propunere, acceptare, evaluare s.a.; si alta a adecvarii emotionale in stabilirea unui teren comun (common ground). Trei sunt fenomenele abordate in cadrul acestui proiect: se observa felul profund in care o metafora utilizata de analizand schimba intreaga agenda a conversatiei din analiza si cadrul de referinta, creand o noua arhitectura a sensului; se intreprinde analiza formatelor cooperative; si se delimiteaza pattern-ul relational “valsarea insight-ului” (dancing insight).
Studiile intreprinse se sprijina fundamental pe masuratori empirice (cine spunea ca nu exista studii empirice in psihanaliza?), un instrument-cheie fiind “minunatul” soft olandez PRAAT de analiza fonetica a vorbirii (available for free – vezi aici si aici). O analiza care este foarte standardizata, pe timpi si durate, studiindu-se extrem de minuţios, microanalitic, pe inregistrari care este tonul celor doi protagonisti ai relatiei psihoterapeutice, intonatie, secundele dintre cuvinte s.a.m.d. Este stabilit tipul de discurs al analizandului (exista o diferenta, de pilda, intre stilul poveste si stilul raportare), se constata diferenta dintre a citi in gand transcrierea unei sedinte de psihanaliza si a-i da glas si se examineaza multe alte fatete puse in lumina de analiza conversationala. Oricat de precise si incurajatoare ar fi insa rezultatele obtinute prin folosirea PRAAT, trebuie observat totusi – remarca Michael Buchholz, raspunzand unei intrebari din public – ca softul doar subliniaza, scoate in evidenta unele aspecte, dar nu poate inlocui intuitia psihanalistului.
Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil cu Sindrom Asperger
Mai ales aspectele conversationale ale inconstientului reprezinta un obiect de studiu mai vechi al psihanalistilor germani, fiind abordate inca din 1967 la Universitatea din Ulm. In expunerea de la Bucuresti accentul a cazut mai ales pe modalitatile in care psihoterapeutii abordeaza conceptul de empatie. In general psihanalistii sunt prezentati ca persoane cu capacitati empatice aproape mistice, si inca in sens unic, respectiv de la ei spre analizand. Realitatea este, bineinteles, ca aceste capacitati (cand exista) nu sunt mistice (nici mitice) si se exercita in dublu sens.
Studierea capacitatii de empatie si afla… setting-ul sau proiectul in studierea aspectelor conversationale ale psihoterapiei. Aici apare o problema de principiu care, odata limpezita, va functiona ca premisa a proiectului: nimeni nu crede cu adevarat ca a vorbi impreuna, acest act dintre doua persoane, ar putea avea vreun efect. A face muzica impreuna, a canta impreuna, de pilda – da, e de natura sa produca efecte. Dar a vorbi impreuna… a conversa… iata ceva care intampina o neincredere generala.
Sa aruncam o privire in laboratorul organizarii metodologice a unei cercetari sau analize conversationale. Empatia ca proiect – cel putin in proiectul psihanalistului Michael Buchholz – s-a bazat aici pe datele conversationale culese dintr-o terapie de scurta durata, de 29 de sedinte, cu un pacient obsesiv-compulsiv. Pacientul si psihoterapeutul impartasesc proiecte precum “inlaturarea simptomului”, “confesiunea” sau “cautarea cauzelor”, care fac trecerea spre alte proiecte, ca “relatii personale” si “crestere personala”. Contributiile fiecare participant in relatia psihoterapeutica si le organizeaza in relatie cu “proiectul” si cu celalalt participant, in cadrul unei cooperari analoge celor prezente in actiuni precum a asculta / a vorbi, a prezenta / a fi spectator, a hrani / a fi hranit s. a. Aceasta cooperare va fi studiata cu instrumente conversational-analitice si prin prisma teoriei AC – analiza conversationala. Apare o serie de intrebari deschise:
- Exista un tip mai general de ordine seriala in care “proiectele” sunt organizate?
- Ce tipuri de activitati sunt utilizate pentru a gestiona transformarea de la un proiect la urmatorul?
- Are sens sa diferentiem “empatia ca proiect” de “empatia ca proces”, intelegand prin “proces” o secventialitate de proiecte in succesiune?
O intrebare din public, respectiv a psihanalistului Horst Kächele (el insusi profund implicat in cercetarea psihanalitica), dand glas, cred, unei curiozitati mai generala a audientei: Rezultatele si toata aceasta activitate de cercetare reprezinta doar ceva exotic ori foarte nisat pentru lumea psihanalitica sau pot oferi instrumente utile?
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Raspunsul lui Michael Buchholz a fost incurajator: in acest moment lucreaza la un standard de previzionare a rezultatelor unei psihoterapii doar pe baza rostirii psihoterapeutului. Este insa un proiect imens, care se va materializa probabil abia peste vreo doua decenii. Cat priveste castigul imediat pentru psihoterapeuti, speranta ar fi ca pe baza indiciilor legate de pilda de prozodia discursului din cabinet psihoterapeutilor sa le fie facilitate noi insight-uri si sa fie inspirati la noi manevre conversationale.
Citeste toate relatarile de la Colocviul doctoral “Instantanee de psihanaliza contemporana”
Dorin-Liviu Bîtfoi
este psihanalist -in-formare, scriitor si jurnalist. A fondat si conduce AIPsA, Cafe Gradiva si Psihoo. Cea mai recenta carte publicata: Asa s-a nascut omul nou. In Romania anilor ’50.
