Psihanaliza fiicei unui ofiter SS: in umbra Obersalzbergului

Acesta a fost subiectul lucrarii prof. dr. Horst Kächele, psihanalist la Universitatea de Psihanaliza din Berlin, in deschiderea Colocviului doctoral „Instantanee de psihanaliza contemporana” organizat de Asociatia Insight la Universitatea „Titu Maiorescu”.

O lucrare extrem de interesanta care a captivat publicul prin unicitatea cazului prezentat – tratamentul psihanalitic al fiicei unui ofiter SS – dublata de spiritul foarte viu al expunerii profesorului Kächele. Psihanalistul Horst Kächele ne-a marturisit ca acest caz pe care l-a avut in anii `80 ramane unul apropiat de sufletul sau. Si de sufletul nostru, al romanilor, as adauga, cu atat mai mult cu cat un astfel de subiect invita la reflectii legate de traumele individuale si de cele colective la care sunt supusi indivizii care au trait intr-un regim totalitar. Cum se resimt aceste traume la nivel transgenerational, cum se nuanteaza ele si cum se elaboreaza intr-o cura psihanalitica, iata o propunere de discutie ce a urmat prezentarii profesorului Kächele. S-a discutat, de asemenea, si despre miscarile contratransferentiale ale psihanalistului in raport cu optiunile sale politice.

Afla mai multe despre psihanalistul Horst Kächele

Dar haideti sa urmarim mai indeaproape cazul fiicei unui ofiter SS care a urmat o psihanaliza. Ea s-a nascut in 1946, asa ca nu a asistat in mod direct la evolutia tatalui sau in regimul nazist. Cu toate acestea analiza a scos la lumina consecintele contraidentificarilor inconstiente care, in viata acestei paciente, s-au concretizat intr-o respingere puternica a politicii si in cristalizarea unor tipare de relationare schizoide.

Psihoterapie psihanalitica Bucuresti

Inceputul analizei

Pacienta, in varsta de 32 de ani, s-a adresat profesorului Kächele cu o simptomatologie depresiva grava declansata de respingerea candidaturii ei pentru formarea in psihanaliza. Ea lucra ca psiholog intr-un centru cand a luat hotararea de a deveni psihanalist. Faptul ca fusese respinsa a fost cu atat mai dureros pentru ea cu cat aflase ca un fost coleg de facultate pe care il considera mediocru fusese acceptat.

La prima intalnire psihanalistul intalneste o femeie eleganta, atragatoare, cu par blond si imbracata in haine negre. O descrie ca tinandu-si perfect cumpatul si avand un discurs foarte bine organizat, structurat in jurul unei prezentari de sine dezaprobatoare. Pacienta marturiseste ca se simte rau de mult timp, refuzul de a fi acceptata in formarea in psihanaliza fiind doar „ultima picatura” ce a umplut paharul suferintei si disperarii ei.

Provine dintr-o familie cu un istoric complicat. Mama sa era singurul copil al unei familii catolice bavareze, o femeie pe care pacienta o descrie ca fiind o blonda frumoasa si blanda. Ea se casatorise in 1944, la varsta de 16 ani, impotriva vointei parintilor ei, cu un foarte elegant ofiter SS care a facut parte din garzile lui Hitler la Obersalzberg.

Un psihopat, o bestie primitiva care nu a invatat altceva decat sa omoare!

Iata cum il caracterizeaza pacienta pe tatal ei care, dupa caderea Reichului, se refugiase in paduri, reusind astfel sa scape de denazificare. El a reusit sa mentina permanent contactul cu sotia sa. Ulterior, cand s-a nascut fiica lor, au locuit in Heidelberg si au fost sustinuti financiar de bunicii materni ai acesteia.

Pacienta spune ca problemele ei au inceput in momentul in care a parasit München, unde a petrecut clipe minunate alaturi de prieteni, si s-a mutat impreuna cu sotul intr-un orasel de langa Ulm, din motive ce tineau de cariera sotului. Ea povesteste ca in timpul facultatii avusese numeroase relatii sexuale satisfacatoare cu barbati. Era o femeie frumoasa, atragatoare si admirata. Motivul pentru care il alesese pe cel care avea sa-i devina sot era dat de faptul ca

el era singurul cu care putea sa impartaseasca placerea intensa in remarcile cinice cu privire la Dumnezeu si lume.

In timp ce povestea, analistului i-a trecut prin minte ca ar putea exista o legatura puternica intre acest fundal istoric si negrul lucios al vestimentatiei femeii a carei frumusete angelica aducea cu un „inger al mortii”.

Mai tarziu, in analiza, unul dintre subiectele muncii analitice a fost legat de gelozia intensa a pacientei fata de fratele ei mai mic. Acesta se nascuse cu doi ani dupa ea, prilej cu care fusese mutata in locuinta bunicilor. In aceeasi casa cu parintii, de fapt, pentru ca locuinta avea trei etaje. La primul etaj se afla un magazin, la al doilea locuiau bunicii, iar al treilea etaj era destinat parintilor pacientei. Pacienta spune ca a fost un bebelus galagios si un copil obraznic. Mama sa, crede ea, nu s-a putut adapta noii conditii a sotului ei: de la un stralucit ofiter in uniforma la un functionar fara calificare intretinut financiar de parinti.

Mutarea pacientei la bunici, subliniaza analistul, a devenit un tipar de viata al femeii. Presupunerea ca mama ei a alungat-o la bunici pentru ca era o „ciuma” a intarit convingerea ca doar o fata draguta merita sa fie iubita. Mai mult, bunicii insisi o amenintau deseori ca, daca nu e cuminte, o vor trimite inapoi la parinti. Amenintare ce se concretiza uneori. Astfel, fata si-a petrecut primii ai din viata mutandu-se de la un etaj la altul.

Relatiile dintre parinti s-au stricat dupa nasterea fratelui. Discursul mamei referitor la sotul ei era castrator in toate privintele. In ochii ei acesta esuase in a-i mai oferi placere. Criticat fiind tot timpul, barbatul a inceput sa lucreze ca agent de vanzari si sa aiba aventuri cu alte femei. In caminul bunicilor, acolo unde locuia si pacienta, lucrurile pareau sa fie mai linistite. Pacienta isi aminteste cum bunicul ii spunea povesti populate de ingeri si demoni, ii cumpara haine frumoase si o numea „papusa mea minunata”. Cel mai frumos moment, declara pacienta, era cand trebuia sa mearga la Messa, duminica, impreuna cu bunicul. Ea simtea ca in aceste ocazii bunica era foarte geloasa. Rolul bunicii, asa cum il vedea pacienta, era acela de a-i intari convingerile puritane legate de corp. Nu i se permitea sa faca baie dezbracata. Trebuia sa poarte un costum de baie. Acesta o proteja, in viziunea puritana a bunicii, de gandurile pacatoase pe care putea sa le aiba privindu-si si atingandu-si corpul.

Drumul spre pubertate si intalnirea cu sexualitatea

Pana aproape de pubertate pacienta a crezut despre sine ca este „ratusca cea urata”. Singurul care o facea sa se simta frumoasa era bunicul. Gandurile si sufletul ei, specific conceptiilor puritane, erau incredintate Domnului. Una dintre reveriile ei preferate era aceea in care Dumnezeu era Cel care ii va gasi barbatul potrivit. In acest context, brusc si pe nepregatite, este introdusa intr-o lume sexualizata. Chiar tatal ei este cel care conduce aceasta initiere. O ia intr-un club de noapte pentru „a incerca un nou tip de dans”, pe cand fata are 14 ani. In timp ce iubirea paterna se manifesta asupra adolescentei intr-o forma incestuoasa, mama ei traieste identificari cu aspecte ale adolescentei fiicei ei. Incep sa se poarte ca doua surori, dezvoltand o relatie puternic senzuala. Fata ii piaptana parul mamei, o ajuta in alegerile vestimentare si devine

o sursa de intimitate si incredere pentru mama ei care se folosea de naivitatea pacientei pentru a afla despre infidelitatile sotului.

In timpul acestor schimburi incestuoase, pacienta traieste prima ei relatie cu un tanar admirabil, relatie considerata profund platonica. Ei isi jura sa se pastreze neintinati pana in momentul casatoriei. Intre timp parintii au o cearta puternica, in urma careia mama initiaza divortul. Sotul, care nu este de acord cu divortul, isi seduce sotia, incercand s-o faca sa se razgandeasca. Povestea se termina cu o noua sarcina a mamei pacientei, urmata de un avort spontan indus de stres. Sunt primele momente in care pacienta incepe sa simta o ura puternica fata de barbati. Isi declara tatal mort, ura pentru mama sa revine, iar la 18 ani pleaca la München sa studieze psihologia.

Facultatea de Psihologie, Evreul si inceputul depresiei

Sunt destul de buna petru a-i duce pe barbati unde vreau! Stiu dintr-o privire ce vor de la mine!

Radicale schimbari de atitudine, nu-i asa, pentru o tanara studenta cu foste ambitii puritane. Odata cu intrarea la facultate, femeia isi doreste o relatie sexuala reala. Primul ei iubit nu este capabil sa se adapteze schimbarilor, asa ca este inlaturat. Parte a schimbarii pacientei a fost si introducerea culorii negre in vestimentatia sa.

Sunt specialista in negru, exista atat de multe umbre in negru, atatea nuante,

spunea tanara femeie.

Urmeaza un moment important in travaliul psihanalitic in care cei doi protagonisti, pacienta si analistul ei descopera ca

imaginea pe care o prezenta pacienta, aceea de a fi o persoana superatractiva si seducatoare, era rezultatul unei tradari care avea numeroase antecedente in istoria ei de viata. Din acel moment a inversat rolul pasiv in rol activ, din acel moment nu va mai fi fost niciodata intr-o situatie pasiva din nou. Cand aceasta legatura a fost clarificata, am ajuns sa intelegem schimbarile dispozitiei ei depresive ca pe o pierdere a controlului si sa identificam modalitatile defensive tipice de a contracara depresia prin initierea unor relatii de seductie cu barbati: ori de cate ori se simtea singura, parasita de inginerul ei cu foarte mare succes [sotul] care era trimis in jurul lumii, unul sau altul dintre fostii prieteni aparea dornic sa o consoleze.

A trecut primul an de analiza, pacienta se simtea echilibrata si a hotarat astfel sa incheie tratamentul psihanalitic. Analistul a pus aceasta decizie in legatura cu faptul ca pacienta il folosise si pe el ca pe orice alt barbat, pentru a umple un gol si pentru a recapata controlul. Ea evitase totusi sa mearga mai profund in descoperirea motivelor pentru care devenise un astfel de „inger negru monstruos”. Dupa aceasta interpretare pacienta a hotarat sa continue analiza si sa redefineasca obiectivele tratamentului.

Ne aflam din nou la München, in perioada studentiei pacientei. Mama, cu care studenta restabileste legaturile, o viziteaza frecvent, mai ales cu ocazia celebrului carnaval, Fasching. In timpul unei astfel de petreceri fata cunoaste un barbat despre care isi aminteste ca era foarte convinsa ca era evreu. Descopera mai tarziu ca se inselase – barbatul nu era evreu, ci originar din Liban – si pune in legatura aceasta falsa presupunere cu sentimentul de a anula ceva puternic. Cei doi incep o relatie sado-masochista intensa, alaturi de celelalte aventuri de o noapte ale pacientei. Tanara descopera placerea pentru lenjeria neagra, extravaganta, deoarece aceasta contrasteaza cu pielea ei foarte alba si, astfel, „evreul” o va placea mai mult. Cand barbatul o suna, ea lasa orice alta preocupare pentru o intalnire cu cineva care, asa cum afirma, reusea sa satisfaca ceva profund dinlauntrul ei. Cand incepuse tratamentul psihanalitic pacienta se afla inca in relatie cu acest barbat. Descoperind ca nimeni din familia lui nu fusese victima a Holocaustului, femeia incepe sa-si piarda din interesul pentru acest barbat. Continua sa se intalneasca totusi cu el si sa aiba relatii sexuale, desi acestea isi pierdusera de mult dimensiunea extatica.

Rolul „evreului” in dinamica relationala inconstienta a femeii era acela de a anula ceva important, asa cum intuise si ea. Cat priveste atitudinea ei fata de politica, singurul interes era de a citi publicatia saptamanala de stanga Spiegel. Nu a elaborat in nici un fel trecutul politic al tatalui sau. Pentru ea acesta era mort si nu a putut sa-l revada pana in momentul in care acest subiect a fost atins in al treilea an de analiza. In schimbul unui tata mort, ea traia o relatie cu o victima vie – „evreul”.

Citeste cuvantul introductiv al psihanalistului Vasile Dem. Zamfirescu in cadrul Colocviului doctoral „Instantanee de psihanaliza”

Crimele trecutului si reflexia lor asupra prezentului

Analistul anunta ca va lipsi pentru 10 saptamani in perioada verii. Va merge la Universitatea din Chile pentru a sustine o conferinta. Moment declansator pentru ca pacienta sa transfere asupra persoanei analistului experiente si afecte care zaceau adanc inchise in ea. Plecarea analistului o face sa se simta cu atat mai tradata, cu cat ea capata convingerea ca analistul ei este un radical de dreapta care sustine dictatura lui Pinochet. Sperase ca nu va mai intalni „astfel de oameni”. Analistul intervine si spune ca, de la inceputul analizei si pana acum, a reusit cu succes sa evite intalnirea cu „astfel de oameni”. Evitare constienta realizata cu succes, in ciuda realitatii prezentei acestor figuri, a acestor „astfel de oameni” in mintea pacientei. Interventia terapeutului a detensionat situatia, iar sedinta s-a terminat cu presupunerea pacientei ca este posibil ca sa existe si cativa oameni care sa nu fie de dreapta.

Inca doi ani au trecut pana cand femeia a putut sa intalneasca din nou fantomele trecutului. Impreuna cu analistul a descoperit ca reprezentarile ei despre barbati erau impartite in doua categorii. Fie acestia erau maternali, blanzi, fara calitati erotice, asemenea bunicului; fie brutali, sexuali, bestii, criminali. Pentru prima oara a adus in discutie faptul ca tatal ei trebuia sa fie condamnat pentru crimele sale. Despre ce crime a fost vorba? intreaba analistul. Crimele savarsite pentru a obtine locul la Obersalzberg. Pacienta crede ca tatal ei trebuie ca a fost foarte eficient in lagarele de concentrare de vreme ce a primit un post atat de pretios. Si-a amintit ca, atunci cand era copil, l-a stropit cu apa sfintita, conform ritualurilor religioase, avand in minte ca era un diavol. Diavol il numea chiar bunica, isi aminteste pacienta. Prin urmare ea traise inca de copil cu un puternic sentiment ca exista ceva foarte rau legat de tatal ei. Dincolo de comportamentul lui afemeiat care starnea nesfarsite certuri in familie ea simtea ca se afla ceva mai mult de-atat.

Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger

Visul-cheie al psihanalizei fiicei unui ofiter SS si eliberarea

Stau pe balconul casei noastre si, ca intr-un film, observ un mare numar de oameni goi, murdari, gata sa fie deportati. Mai multi oameni se afla la balcoane, asa cum se intampla la Corpus Christi sau la orice alta festivitate ecleziastica, dar nimeni nu face nimic. Nici eu nu fac nimic, dar ma simt foarte rau in legatura cu asta.

Asociatiile pacientei legate de vis au dus la ideea ca acei oameni din vis erau evrei. Apoi, si ea se simtea ca si cand nu fusese ingrijita adecvat. A legat dezinteresul total pentru politica de sentimentele ei de neajutorare. Acest dezinteres fusese pentru ea o cale sigura de a face fata neajutorarii.

A inceput sa poata elabora experienta politica a tatalui sau si sa se intereseze de lagarele de concentrare. A aflat de la mama ca tatal reusise sa scape de procesul denazificarii pentru ca familia ei i-a procurat acte de identificare false.

Linia mea de interpretare,

remarca analistul,

a provocat confuzie in pacienta: ea insasi fiind o victima a disfunctionalitatilor domestice, se identificase cu victimele si fusese bine sfatuita sa-si ascunda adevaratele sentimente.

Elaborarilor despre trecutul tatalui in regimul nazist le-au urmat o serie de schimbari in viata pacientei. A devenit mai deschisa si relaxata, nu mai simtea ca trebuie sa se afle mereu in control. A ramas chiar gravida, in ciuda faptului ca era convinsa ca nu poate avea copii. Convingere derivata din faptul ca suferea un carcinom si ca nu mai avea mult de trait. Si-a vizitat tatal care avea o relatie stabila cu o femeie. Dupa ce a nascut pacienta a insistat sa reduca frecventa sedintelor de psihanaliza. Se pregatea pentru faza de incheiere a tratamentului. Acesta a luat sfarsit in 1986, dupa 512 sedinte. Hainele negre fusesera abandonate.

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti

Incheierea lucrarii o redau asa cum a fost ea pusa in cuvinte de prof. dr. Horst Kächele, psihanalistul care a avut in grija acest caz atat de impresionant:

Fara sa-i minimalizeze faptele [tatalui], cosmarul de a nu-si aminti a luat sfarsit. In cele din urma a devenit trista pentru ca era fiica unui astfel de tata care nu aratase niciodata nici un semn de remuscare. Mama era dezgustata de activitatile ei, iar pacienta a decis sa diminueze contactul cu ea pana la un grad nesemnificativ. (…)

Pentru mine aceasta cale de a exprima intricarea ei intr-o lume familiala plina de vinovatie si rupturi se baza pe o identificare inconstienta compusa din a fi in doliu pentru pierderea familiei ei. Implicarea isterica puternica cu ambii parinti au facut-o sa fie receptiva la notiunile de moarte care prevalau in lumea nazista: Der Tod ist ein Meister aus Deutschland (Paul Celan) – „Moartea este un Maestru din Germania”.

Citeste toate relatarile de la Colocviul doctoral „Instantanee de psihanaliza contemporana”