Slavoj Žižek: Grecia, intre supraeul sadic si eliberarea de vina

Presiunea exercitata de UE asupra Greciei pentru a implementa masuri de austeritate se potriveste perfect cu ceea ce psihanaliza numeste supraeu. Supraeul nu e doar un agent al corectitudinii etice, dar si un agent al sadismului, care bombardeaza subiectul cu solicitari imposibile, bucurandu-se obscen de esecul subiectului in indeplinirea lor. Paradoxul supraeului este ca, asa cum Freud o spune clar, cu cat ne supunem mai mult solicitarilor supraeului, cu atat ne simtim mai vinovati. Imaginati-va un profesor vicios care le traseaza elevilor sarcini imposibile si care ii batjocoreste cu sadism observandu-le anxietatea si panica. Iata de ce sunt atat de teribil de gresite solicitarile / ordinele UE: Greciei nu i se da nici o sansa – pentru ca esecul Greciei e parte din joc.

Vezi aici de ce supraeul e o categorie obscena in conceptia lui Slavoj Žižek

Ca si cum nu ar fi suferit destul, grecii mai sunt si victimele unei campanii care antreneaza cele mai joase instincte egoiste. Atunci cand au discutat despre stergerea unei parti a datoriei, mass-media a prezentat discutia ca pe o masura care ii lezeaza pe platitorii de taxe obisnuiti, invrajbindu-i pe grecii cei lenesi si corupti cu oamenii de rand care trudesc in diferite alte tari. In Slovenia, tara mea, aceia care simpatizeaza cu Syriza chiar au fost acuzati de tradare nationala… Asadar, atunci cand la prabusirea financiara din 2008 marile banci au devenit insolvente a fost ok pentru stat sa le acopere pierderile, cheltuind trilioane (din banii contribuabililor, bineinteles), dar cand un intreg popor se afla in nenorocire, atunci datoria trebuie platita.

Cum putem iesi din acest cerc infernal al datoriei si al vinei? Guvernul Syriza a facut-o deja. Debitorii si cei care se ingrijesc de restituirea datoriei acuza pe fond guvernul Syriza ca nu se simte suficient de vinovat; il acuza ca se simte inocent. Iata ceea ce establishment-ul UE gaseste, de fapt, foarte tulburator la guvernarea Syriza: faptul ca admite ca are datorii, fara a se simti vinovata. Syriza a scapat de presiunea supraeului. Ministrul grec de Finante Yanis Varoufakis este cel care personifica aceasta pozitie in tratativele sale cu Bruxelles si Berlin: el recunoaste pe de-a-ntregul apasarea datoriei si argumenteaza destul de rational ca, de vreme ce politica UE in mod evident nu a functionat, ar trebui atunci aflata o alta solutie. Paradoxal, punctul de vedere pe care Varoufakis si Tsipras l-au afirmat in mod repetat este ca guvernul Syriza reprezinta singura sansa pentru ca debitorii sa isi recupereze macar o parte din bani. Varoufakis insusi se minuna inaintea enigmei prin care bancile turnau bani in Grecia si colaborau cu un stat clientelar, in toata vremea asta stiind foarte bine cum stau lucrurile. Grecia nu ar fi ajuns niciodata atat de indatorata fara coniventa establishment-ului occidental. Guvernul Syriza e foarte constient ca principala amenintare nu vine de la Bruxelles. Ci rezida mai degraba chiar in Grecia insasi – un stat corupt si clientelar, daca vreodata va fi existat unul. Europa (birocratia UE) ar trebui blamata pentru faptul ca, in timp ce critica Grecia pentru coruptie si ineficienta, sustinea forta politica (Noua Democratie) care intruchipa aceasta coruptie si aceasta ineficienta.